Rezultatele studiului Advance (Action in Diabetes and Vascular Disease PreterAx and DiamicroN MR Controlled Evaluation) - cel mai mare studiu desfăşurat în diabetul zaharat au fost publicate în luna iunie şi specialiştii consideră că aduc veşti bune. Studiul a fost iniţiat, condus, monitorizat, analizat şi prezentat de George Institute for
International Health din Australia, independent de orice companie farmaceutică. Studiul a urmărit pe de o parte prevenirea complicaţiilor cardiovasculare prin reducerea tensiunii arteriale folosind combinaţia fixă perindropril+indapamid şi pe de altă parte, prevenirea complicaţiilor majore ale diabetului zaharat printr-un control intensiv al valorilor glicemice, comparativ cu controlul glicemic standard.Studiul a înrolat 11.140 bolnavi de diabet (cu vârsta medie de 66 de ani, timpul mediu de diagnosticare al DZ tip 2 - 8 ani, valoarea medie a HbA1c - 7,5% la includere) din 214 centre, aflate în 20 de ţări, a căror evoluţie a fost urmarită timp de 5 ani. Este cel mai mare studiu desfăşurat în diabetul zaharat, rezultatele sale fiind făcute publice în premieră pe 6 iunie la San Francisco. Cei 11.140 bolnavi de diabet au fost împărţiţi în două loturi: A: cu tratament antidiabetic intensiv - gliclazid, 1-4 tablete/zi, urmărindu-se reducerea HgA1c sub 6,5%. Pentru atingerea acestui obiectiv, în cazul în care a fost necesar s-au administrat şi alte andibiatice (insulină, biguanide, acarboză, tiazolidindione) dar nu alţi derivaţi de sulfoniluree. Pacienţii din lotul B au fost trataţi conform ghidurilor din ţările de origine cu insulină, biguanide, acarboză, tiazolidindione, sulfoniluree exceptând gliclazid.
Obiectivul principal a fost evaluarea riscului combinat, precum şi separat, micro şi macrovascular. Evenimentele macrovasculare majore au fost definite ca o combinaţie între infarctul miocardic non-fatal, accidentul vascular cerebral non-fatal şi decesul de cauze cardiovasculare.Eveniment microvascular a fost considerat: apariţia unui nou episod de nefropatie sau evoluţia spre agravare a celui existent, retinopatie.
Studiul a avut răsunet în întreaga lume medicală, datorită rezultatelor excelente prezentate. După o perioadă de urmărire de circa 5 ani de zile, studiul ADVANCE a demonstrat că un control intensiv al valorilor glicemiei nu conduce la o creştere a riscului de deces (aşa după cum s-a arătat în studiul ACCORD, aceasta fiind şi principala cauză care a dus la oprirea acestuia). Într-adevar, în grupul supus unui control intensiv al valorilor glicemice a fost atinsă o valoare a HbA1c de 6.5% comparativ cu 7.3 % înregistrată în lotul controlat standart, diferenţa medie pe tot parcursul studiului fiind de 0.8% între cele două loturi.
Rezultatele primului braţ, care au fost făcute publice anul trecut, au demonstrat că administrarea de rutină a unei combinaţii de două medicamente antihipertensive, indiferent de valorile tensionale iniţiale, a redus riscul de deces la fel ca şi riscul de boală cardiacă sau renală.
În braţul ţintind scăderea valorilor glicemice rezultatele studiului au demonstrat o reducere semnificativă statistic a riscului compozit de apariţie a evenimentelor macro- şi microvasculare de 10%, aceasta fiind datorată în principal reducerii cu 14% a evenimentelor microvasculare. Dintre acestea, reducerea riscului de nefropatie a fost cea mai importantă (-21%) ceea ce confirmă faptul că Diaprel MR asigură o protecţie renală deosebită pacienţilor diabetici. De asemenea, reducerea riscului relativ pentru macroalbuminurie cu 30% şi pentru microalbuminuriei cu 9% este deosebit de importantă, ştiut fiind faptul că albuminuria este recunoscută drept marker al afectării renale şi predictor al creşterii riscului cardiovascular. Nu a fost decelat un efect clar asupra riscului de apariţie sau progresie a retinopatiei.
Deşi nu sunt semnificative statistic, s-a înregistrat o reducere a riscului relativ de evenimente macrovasculare majore (6%) şi a riscului de mortalitate cardiovasculara în rândul pacienţilor diabetici supuşi controlului glicemic intensiv.
„În ceea ce priveşte evenimentele macrovasculare, s-a constatat o tendinţă generală de reducere a acestora. Această tendinţă nu a atins însă semnificanţă statistică. Ceea ce dorim totuşi să accentuăm, este faptul că nu s-a descoperit nici o dovadă că un control glicemic intensiv ar creşte mortalitatea cardiovasculară sau mortalitatea de orice cauză. Din contră, amândouă au înregistrat o tendinţă de reducere”, a subliniat Dr. Patel, director al Departamentului Cardiovascular din cadrul George Institute for International Health at the University of Sydney, Australia.
Nu trebuie însă să uităm că ambele loturi incluse în studiu au beneficiat de un tratament optim, foarte eficient, care a făcut, spre exemplu, ca deşi rata incidentelor cardiace să fie iniţial estimată la 3%, ea s-a dovedit a fi în final de doar 2,2%, aceasta datorită faptului că toţi pacienţii au fost trataţi optimal cu terapie hipolipemiantă şi antihipertensivă.
„O a treia concluzie a fost, aşa cum era de aşteptat, că un control glicemic intensiv creşte riscul hipoglicemiilor severe. Cu toate acestea, riscul hipoglicemiilor severe a fost unul redus, aproximativ 0,7 evenimente la 100 pacienţi pe parcursul unui an în grupa tratată intensiv, în comparaţie cu 0,4 în grupa de pacienţi trataţi standard. Rata hipoglicemiilor severe a fost substanţial mai scăzută decât cea înregistrată în studii anterioare, cum ar fi U.K. Prospective Diabetes Study”, a adăugat Dr.Patel.
Mesajul principal este că un control glicemic intensiv joacă un rol important în prevenţia complicaţiilor microvasculare ale diabetului, în particular în prevenţia complicaţiilor renale. În ceea ce priveşte însă prevenţia complicaţiilor macrovasculare, este clară importanţa unei strategii multifactoriale, care include controlul tensiunii arteriale şi o scădere importantă a nivelului colesterolului.
