Un document al Comisiei Europene evidenţiază tendinţa îngrijorătoare de segregare a elevilor migranţi în şcoli şi rezultatele slabe la învăţătură ale acestora. În acest context, Comisia analizează în ce fel Uniunea Europeană şi programele sale pot ajuta statele membre să diminueze aceste tendinţe. „Copiii migranţi sunt adesea
concentraţi în şcoli care sunt, în fapt, separate de cele obişnuite şi care se află pe o spirală descrescătoare în ce priveşte calitatea. (...) Există dovezi clare şi incontestabile că aceşti copii migranţi au un nivel mai scăzut de educaţie decât colegii lor, în special la citire, la matematică şi la ştiinţe”, se arată în analiza Comisiei. Documentul mai evidenţiază faptul că segregarea existentă în rândul şcolilor se face şi pe criterii socio-economice. Aceasta înseamnă că părinţii migranţi cu o situaţie materială mai bună tind să nu-şi ducă copiii la şcoli cu un număr ridicat de elevi migranţi - acest lucru fiind observat în special în Marea Britanie şi Olanda.
Segregarea începe încă de la nivelul primar de educaţie, unde un număr „disproporţionat de mare” de copii migranţi sunt distribuiţi în „grupe cu abilităţi reduse”, acest lucru putându-se traduce fie printr-un nivel iniţial redus de educaţie, fie prin slabe abilităţi lingvistice. La nivelul secundar de instruire se observă „un grad şi mai clar de segregare”, marea majoritate a copiilor migranţi orientându-se către şcolile vocaţionale, care, în mod normal, nu duc la o educaţie superioară.
În plus, o rată mare a abandonului şcolar în rândul copiilor migranţi face ca un număr foarte mic de elevi migranţi să aibă şi studii universitare - lucru care afectează şi el capacitatea de integrare a comunităţilor de migranţi.
Documentul Comisiei arată că, deşi „responsabilitatea pentru stabilirea politicilor în materie de educaţie rămâne în mod cert în mâinile statelor membre”, provocările cu care ele se confruntă devin comune tot mai multora dintre ele. Potrivit OECD, cel puţin 10% din tinerii de vârstă şcolară din cele 15 „vechi” state membre UE sunt fie născuţi în altă ţară, fie au ambii părinţi născuţi în altă ţară. Un ritm accelerat de creştere a elevilor migranţi a avut loc în special în Irlanda, Spania şi Italia, unde numărul elevilor născuţi în altă ţară s-a mărit de trei sau patru ori din 2000.
În prezent, cu excepţia diverselor instrumente financiare şi schimburi de bune practici între statele membre, există unele reguli de bază - datând încă din 1977 - care sunt valabile în întreaga Uniune. Acestea se aplică însă doar în cazul copiilor muncitorilor migranţi care sunt cetăţeni UE. Acestea cer guvernelor naţionale să asigure educaţie gratuită copiilor acelor muncitori, inclusiv învăţarea limbii oficiale a statului-gazdă, dar şi promovarea limbii materne şi a culturii ţării de origine.
Prin documentul consultativ lansat, Comisia cere părerea factorilor implicaţi în procesul educaţional în legătură cu extinderea prevederilor directivei din 1977 şi asupra copiilor migranţilor din state non-UE, dar nu exclude nici posibilitatea eliminării cu totul a acestei directive, a cărei aplicare se dovedeşte foarte dificilă, în special într-o Uniune cu 27 de membri. /Rompres/
