Controlul adecvat al sângerărilor cu IPP administraţi per os
ªaizeci şi şase de pacienţi prezentând semne de hemoragie de la nivelul unui ulcer gastric sau duodenal au fost supuşi unei proceduri de hemostază endoscopică şi apoi la nivel gastric au fost plasate intrumente de măsurare a pH-ului. Odată cu contralarea hemoragiei pacienţii au fost randomizaţi fie pentru 90 mg iv bolus de lansoprazol, urmate de infuzie 9 mg/oră, fie pentru o doză de încărcare de 120 mg po de lansoprazol, urmată de 30 mg la fiecare trei ore pentru 24 de ore. pH-ul gastric a fost urmărit şi înregistrat pe perioada studiului.
La o oră după administrare, pH-ul mediu a fost de 5,3 în cazul administrării de IPP iv, comparativ cu 3,3 în cazul administrării tratamentului po. După 1,5 ore nu a mai fost constatată nicio diferenţă între nivelul pH-ului între cele două loturi de pacienţi. Valoarea medie a pH-ului a crescut peste 6 după 2-3 ore de la administrarea iv a IPP şi după 3-4 ore de la administrarea po a IPP.
"Deoarece singurul mecanism cunoscut prin care IPP reduc sângerarea de la nivelul ulcerului este efectul pe care aceştia îl au asupra secreţiei acide, studiul nostru sugerează faptul că administrarea frecventă per os a IPP poate înlocui administrarea intravenoasă (bolus+infuzie continuă) a IPP la pacienţii cu ulcere sângerânde" notează Dr. Laine.
Cu toate acestea se subliniază faptul că end-pointul studiului a fost reprezentat de efectele farmacodinamice şi nu erau end-pointuri clinice. Beneficiul major farmacodinamic al regimului intravenos a fost reprezentat de creşterea mai rapidă a pH-ului gastric. "Dacă este dorită obţinerea unui pH de 6 (sau 5) cu o oră mai devreme, sau dacă acest lucru este considerat important din punct de vedere clinic, atunci se preferă terapia intravenoasă" a concluzionat echipa de cercetare.
Gastroenterology 2008;134:1836-1841.