Rezistenţa la insulină este un determinant major al fibrozei hepatice avansate la pacienţii cu hepatită cronică virală C infectaţi cu genotipul viral 1 (G1-HCV), în special în prezenţa unei activităţi necroinflamatorii severe, susţin rezultatele unui nou studiu publicat în numărul din luna mai al revistei American Journal of Gastroenterology. "Fact
metabolici pot afecta evoluţia hepatitei cronice virale C" notează Dr. Salvatore Petta de la Universitatea din Palermo, Italia. "Rezistenţa la insulină determină steatoză însă rolul acesteia în progresia fibrozei hepatice este mai puţin clar".În studiul de faţă cercetătorii au urmărit dacă creşterea insulino-rezistenţei, până la diabet zaharat, s-a asociat cu steatoză hepatică şi un grad mai mare de fibroză hepatică la pacienţii cu hepatită cronică cu G1-HCV. Din cei 201 pacienţi 55 (27%) au avut fibroză hepatică grad 3 sau mai mare, calculată dpă scorul Scheuer. Activitate necroinflamatorie moderată/severă a fost observată la 72.7% din pacienţi. În total 99 patienţi (49.3%) au avut dovezi histologice de steatoză hepatică.
Echipa a raportat faptul că 95 pacienţi (47.3%) nu aveau insulinorezistenţă (grupul 1), 77(38.3%) aveau insulinorezistenţă dar fără diabet zaharat (grupul 2) şi 29 (14.4%) erau diabetici (grupul 3). Rezultatele analizelor multivariate au evidenţiat asocierea între fibroza hepatică severă (scor Scheuer 3 sau mai mare ca 3) prevalenţa insulinorezistenţei (odds ratio 2.69, p = 0.001) şi severitatea activităţii necroinflamatorii (OR 2.99, p = 0.003). Per total 59% din pacienţii din grupul 3 aveau fibroză severă comparativ cu 30% din grupul 2 şi 15% din grupul 1.
Studiul nostru a demonstrat că insulinorezistenţa, cu sau fără diabet zaharat asociat, este un factor de risc independentpentru fibroză - a concluzionat echipa Dr.-lui Petta. Efectul pe care l-ar avea corectarea insulinorezistenţei asupra fibrozei hepatice va trebui evaluat în trialuri clinice pe viitor.
Am J Gastroenterol 2008;103:1136-1144.
