Transplantul simultan de pancreas şi rinichi la
bolnavii cu diabet zaharat tip 1 se asociază cu o supravieţuire mai bună pe
termen lung în comparaţie cu pacienţii care au beneficiat doar de transplant
renal de la donator viu, susţin cercetătorii de la Universitatea din Heidelberg,
Germania. “Studiul nostru susţine faptul că un pancreas funcţional aduce
beneficii rinichiului care a fost transplantat simultan cu acesta” a
afirmat investigatorul principal Dr. Christian Morath. “În acelaşi timp acest
procedeu prelungeşte supravieţuire pacienţilor, comparativ cu pacienţii care au
primit doar un rinichi” a adăugat omul de ştiinţă.
Motivul îmbunătăţirii supravieţuirii la aceşti pacienţi nu este în totalitate elucidat, însă este probabil legat de controlul glicemic mai bun obţinut după transplantul combinat, notează echipa de cercetare în numărul din 21 mai al revistei Journal of the American Society of Nephrology. Toate aceste efecte determină de asemenea reducerea riscului cardio-vascular.
Studiul a inclus 2190 de pacienţi care au primit un rinichi de la donator viu, 3525 pacienţi cu transplant simultan şi 5705 indivizi decedaţi care au primit anterior un rinichi de la un donator viu. Comparând grupul pacienţilor decedaţi aceştia au avut o rată de supravieţuire a grefei şi de supravieţuire globală mai redusă comparativ cu celelalte grupuri. Cu toate că iniţial indivizii cu transplant simultan au avut o rată de supravieţuire a grefei, respectiv totală mai scăzută în comparaţie cu pacienţii cu rinichi primiţi de la donator viu, ulterior la 10 ani rata de supravieţuire a fost mai mare (p = 0.005). După zece ani şansa de a muri la pacienţii cu transplant simultan a fost cu 45% mai scăzută în comparaţie cu pacienţii cu rinichi primiţi de la donator viu. Diferenţa a fost influenţată de scăderea mortalităţii cardio-vasculare 37.0% în grupul cu transplant simultan vs. 49.3% la pacienţii cu rinichi primiţi de la donator viu.
“Pe baza acestor rezultate considerăm că la toţi pacienţii cu diabet zaharat tip 1 şi cu insuficienţă renală ar trebui luată în considerare posibilitatea unui transplant simultan” a concluzionat Dr. Morath
J Am Soc Nephrol 2008.
Motivul îmbunătăţirii supravieţuirii la aceşti pacienţi nu este în totalitate elucidat, însă este probabil legat de controlul glicemic mai bun obţinut după transplantul combinat, notează echipa de cercetare în numărul din 21 mai al revistei Journal of the American Society of Nephrology. Toate aceste efecte determină de asemenea reducerea riscului cardio-vascular.
Studiul a inclus 2190 de pacienţi care au primit un rinichi de la donator viu, 3525 pacienţi cu transplant simultan şi 5705 indivizi decedaţi care au primit anterior un rinichi de la un donator viu. Comparând grupul pacienţilor decedaţi aceştia au avut o rată de supravieţuire a grefei şi de supravieţuire globală mai redusă comparativ cu celelalte grupuri. Cu toate că iniţial indivizii cu transplant simultan au avut o rată de supravieţuire a grefei, respectiv totală mai scăzută în comparaţie cu pacienţii cu rinichi primiţi de la donator viu, ulterior la 10 ani rata de supravieţuire a fost mai mare (p = 0.005). După zece ani şansa de a muri la pacienţii cu transplant simultan a fost cu 45% mai scăzută în comparaţie cu pacienţii cu rinichi primiţi de la donator viu. Diferenţa a fost influenţată de scăderea mortalităţii cardio-vasculare 37.0% în grupul cu transplant simultan vs. 49.3% la pacienţii cu rinichi primiţi de la donator viu.
“Pe baza acestor rezultate considerăm că la toţi pacienţii cu diabet zaharat tip 1 şi cu insuficienţă renală ar trebui luată în considerare posibilitatea unui transplant simultan” a concluzionat Dr. Morath
J Am Soc Nephrol 2008.
