Experimentarea pancreasului artificial pe om, un
dispozitiv care va face inutilă obligaţia măsurării zilnice a glicemiei pentru
administrarea de insulină, va demara până în vară, la Padova, în nordul
Italiei. Anunţul a fost făcut la cel de-al XXII-lea congres naţional al
Societăţii italiene de diabetologie. Organul artificial este alcătuit dintr-un
senzor pentru monitorizarea continuă a glucozei, conectat la un relevator care
transmite datele unui microcomputer. Un program calculează cantitatea de
insulină necesară în fiecare moment şi trimite informaţia la un mic infuzor,
care pune în circulaţie hormonul necesar.
Experimentat pe computer pe un ''bolnav
imaginar'', la Universitatea Virginia,
în SUA, pancreasul artificial va fi implantat pe un pacient afectat de diabet
zaharat tip 1.
O speranţă în plus, dar în acelaşi timp
şi un semnal de alarmă, vin şi de la congresul desfăşurat la Torino.
''Până acum, se credea că, odată depăşită vârsta de 30 de ani, riscul de diabet
zaharat tip 1 se reduce considerabil. În realitate, datele arată că şi între 30
şi 50 de ani probabilitatea de îmbolnăvire este aceeaşi ca între 15 şi 30 de
ani'', a explicat profesorul Paolo Cavallo Perin. Mai mult, un diabetic din
cinci suferă şi de depresie, unul din 10 prezintă simptome de anxiozitate mai
mult sau mai puţin accentuate, iar 8% se tratează cu antidepresive. Riscul de a
fi afectat de depresie este de trei ori mai mare decât cel al populaţiei
generale.
''Depresia şi anxiozitatea nu depind
atât de gravitatea diabetului, fiind mai degrabă corelate cu starea însăşi a
maladiei cronice. Diagnosticul de diabet este un şoc. Procesul de acceptare a
fost comparat cu procesul pe care îl presupune un doliu'', a explicat medicul
Marina Trento de la departamentul de Medicină internă al Universităţii din Torino.
Sedentarismul şi dieta eronată se află
tot mai mult în colimatorul medicilor, şi în cazul diabetului. La fel ca şi
obiceiul fumatului. ''20% din diabetici au viciul ţigării''. Diabetul zaharat
tip 1 continuă să afecteze tot mai multe persoane şi îşi extinde frontul.
100.000 de italieni suferă de această patologie autoimună. În fiecare an se
înregistrează 8-9 cazuri noi la 100.000 de locuitori cu vârsta sub 30 de ani
iar incidenţa creşte cu 3%. Dacă numărul bolnavilor creşte, cresc şi costurile
pe care le presupune tratarea maladiei. Rezultatul studiului de la Torino
prezentate în cadrul congresului demonstrează că un diabetic cheltuieşte în
fiecare an 830 de euro pe medicamente, comparativ cu 185 de euro cheltuiţi de
cei care nu sunt bolnavi. /Rompres/