Grafologia este o disciplină care pretinde că,
din analizarea scrisului de mână se pot obţine date asupra psihologiei unei
persoane. Există o tehnică folosită de experţii criminalişti pentru
identificarea autorului unui text scris, pornind de la similitudinea anumitor
trăsături ale scrisului. Pentru a rezuma pe scurt o istorie completă:
grafologia - uneori este denumită grafopsihologie - este o modă din cele care
abundă într-o societate prea condescendentă cu cei care fac
afirmaţii fără să le demonstreze în mod adecvat. Pentru a nu vorbi de
aşa-numita grafoterapie, care pretinde că prin învăţarea unui alt mod de a
scrie se pot corecta probleme de personalitate... Adevărul este că modul în
care scriem dezvăluie unele lucruri: despre ţara
în care am învăţat să scriem, de nivelul nostru sociocultural... Iar în
studiile publicate de revistele ştiinţifice s-a văzut că există unele efecte în
plus. Însă nu prea multe: nici măcar anxietatea nu este uşor de detectat în
forma scrisului.
În numeroase studii ştiinţifice care s-au făcut comparând caracterizările grafologice cu rezultatele acestor teste psihologice, ”potrivelile” s-au datorat mai multor unor efecte decât validării acestei idei grafologice. ªi, de multe ori, este mai mult vorba de o validare iluzorie pentru că atunci când se afirmă ceva general tindem să-l citim în cheie personală. Aşa-numitul efect Forer (sau Barnum - se referă la faptul că o descriere generală despre cineva, descriere care s-ar potrivi pentru oricine, ar putea convinge un individ că este personală, el căutând sa adapteze datele oferite situaţiei lui) ne permite să înţelegem că ceea ce transmite grafologia - dar şi astrologia, chiromanţia, sau alte pseudoştiinţe - să ni se pară adevărat.
Unii psihologi, precum Barry Beyerstein, au analizat grafologia descoperind că are la bază mai mult o magie amuzantă decât altceva (de exemplu dacă cineva desparte literele izolându-le, indică o personalitate care nu leagă uşor relaţii, care caută individualitate, acel tip de asocieri gratuite...) În orice caz, şi în ciuda evidenţelor, grafologia se bucură de o anumită popularitate şi este asumată de multă lume. În asemenea măsură încât nu este ciudat ca în crearea unui profil al personajului care dă un interviu, sau asupra căruia se face o analiză, să intre şi un presupus studiu ştiinţific al semnăturii.
O adevărată prostie, ca şi stupizenia de a include între datele unei persoane zodia căreia îi aparţine, ca şi cum aceasta ar ajuta mai bine la înţelegerea persoanei respective... Aceeaşi greşeală este făcută şi de o agenţie de presă ( France-Press, AFP) care a difuzat ”o ştire” cu următorul titlu: ”Candidaţii la Casa Albă, sub lupa grafologilor". Găsim aici unul din cele mai clare exemple de afirmaţii vagi şi care, în acest caz, profită de o cunoaştere prealabilă a publicului faţă de respectivele personaje. Astfel, despre Hilary Clinton, grafologia zice că sub ”aparenţa de catifea se ascunde un carcater de oţel şi pragmatism". Afirmă grafologii (pentru asemenea evidenţe nu era nevoie de pseudoştiinţe) că are un intelect strălucit, că este perfecţionistă şi că ”gândeşte mai mult cu capul decât cu inima”. Sunt caracterizări care au putut fi citite peste tot în ultimii ani despre candidata democrată... Despre rivalul să democrat, Obama, interpretarea semnăturii sale reflectă o negare a figurii părinteşti (a se vedea de exemplu forma lui "O" din numele său, despre care grafologul Roger Rubin spune că arată că el nu a uitat că tatăl său şi-a părăsit familia când avea doar doi ani...). Despre McCain aflăm că este orgolios, idealist, impulsiv şi nerăbdător din modul în care se semnează. Pură vrăjeală pseudoştiinţifică, care spune exact ceea ce se ştia şi care i se poate potrivi oricui. A devenit însă o modă şi în Europa, iar unii au ajuns chiar să consulte astrologii pentru a face horoscopul unor candidaţi pentru a vedea dacă corespund aşteptărilor... Nu este însă altceva decât dovada unei mari ignoranţe pe care o avem faţă de o pseudoştiinţă, cum este grafologia, şi care ne prezintă o generalitate ca pe ceva demonstrat, conchide ziarul. . /Rompres/.
În numeroase studii ştiinţifice care s-au făcut comparând caracterizările grafologice cu rezultatele acestor teste psihologice, ”potrivelile” s-au datorat mai multor unor efecte decât validării acestei idei grafologice. ªi, de multe ori, este mai mult vorba de o validare iluzorie pentru că atunci când se afirmă ceva general tindem să-l citim în cheie personală. Aşa-numitul efect Forer (sau Barnum - se referă la faptul că o descriere generală despre cineva, descriere care s-ar potrivi pentru oricine, ar putea convinge un individ că este personală, el căutând sa adapteze datele oferite situaţiei lui) ne permite să înţelegem că ceea ce transmite grafologia - dar şi astrologia, chiromanţia, sau alte pseudoştiinţe - să ni se pară adevărat.
Unii psihologi, precum Barry Beyerstein, au analizat grafologia descoperind că are la bază mai mult o magie amuzantă decât altceva (de exemplu dacă cineva desparte literele izolându-le, indică o personalitate care nu leagă uşor relaţii, care caută individualitate, acel tip de asocieri gratuite...) În orice caz, şi în ciuda evidenţelor, grafologia se bucură de o anumită popularitate şi este asumată de multă lume. În asemenea măsură încât nu este ciudat ca în crearea unui profil al personajului care dă un interviu, sau asupra căruia se face o analiză, să intre şi un presupus studiu ştiinţific al semnăturii.
O adevărată prostie, ca şi stupizenia de a include între datele unei persoane zodia căreia îi aparţine, ca şi cum aceasta ar ajuta mai bine la înţelegerea persoanei respective... Aceeaşi greşeală este făcută şi de o agenţie de presă ( France-Press, AFP) care a difuzat ”o ştire” cu următorul titlu: ”Candidaţii la Casa Albă, sub lupa grafologilor". Găsim aici unul din cele mai clare exemple de afirmaţii vagi şi care, în acest caz, profită de o cunoaştere prealabilă a publicului faţă de respectivele personaje. Astfel, despre Hilary Clinton, grafologia zice că sub ”aparenţa de catifea se ascunde un carcater de oţel şi pragmatism". Afirmă grafologii (pentru asemenea evidenţe nu era nevoie de pseudoştiinţe) că are un intelect strălucit, că este perfecţionistă şi că ”gândeşte mai mult cu capul decât cu inima”. Sunt caracterizări care au putut fi citite peste tot în ultimii ani despre candidata democrată... Despre rivalul să democrat, Obama, interpretarea semnăturii sale reflectă o negare a figurii părinteşti (a se vedea de exemplu forma lui "O" din numele său, despre care grafologul Roger Rubin spune că arată că el nu a uitat că tatăl său şi-a părăsit familia când avea doar doi ani...). Despre McCain aflăm că este orgolios, idealist, impulsiv şi nerăbdător din modul în care se semnează. Pură vrăjeală pseudoştiinţifică, care spune exact ceea ce se ştia şi care i se poate potrivi oricui. A devenit însă o modă şi în Europa, iar unii au ajuns chiar să consulte astrologii pentru a face horoscopul unor candidaţi pentru a vedea dacă corespund aşteptărilor... Nu este însă altceva decât dovada unei mari ignoranţe pe care o avem faţă de o pseudoştiinţă, cum este grafologia, şi care ne prezintă o generalitate ca pe ceva demonstrat, conchide ziarul. . /Rompres/.
