Violenţa în şcoli nu este un fenomen de dată
recentă, iar printre sursele violenţei în mediul şcolar se află dificultăţile
de comunicare elevi-profesori, subiectivitatea în evaluare, vârsta şi
experienţa didactică a profesorilor, programele şcolare prea încărcate şi
programul şcolar supraaglomerat, a declarat în cadrul unui seminar, Magda
Balica, reprezentant al Institutului de ªtiinţe ale Educaţiei. Ea a adăugat că potrivit unor studii, cele mai
frecvente forme de violenţă ale elevilor faţă de profesori sunt absenteismul,
indisciplina, ignorarea mesajelor transmise, atitudinile ironice, agresiunea
non-verbală, dar şi agresiunea fizică. În ceea ce priveşte cele mai frecvente
forme de violenţă între elevi acestea sunt, din punctul de vedere al acestora,
peste 70% injurii, aproximativ 60% jigniri fizice sau psihice şi aproape 30%
bătaie.
Participanţii la seminar au spus că în ultimii ani, reprezentanţii instituţiilor de învăţământ, ai societăţii civile şi ai mass-media au atras frecvent atenţia asupra fenomenului îngrijorător al violenţei în şcolile româneşti, iar studiile realizate plasează România pe primele locuri în rândul ţărilor în care sunt raportate acte de violenţă asupra elevilor sau ale elevilor în spaţiul şcolii sau în timpul orelor de curs.
''Violenţa în şcoli nu este un fenomen izolat şi trebuie privită în context global şi asociată mediului familial şi social din România. Fiecare caz de violenţă nou semnalat reprezintă un semnal de alarmă, pentru că în spatele lui există, probabil, zeci de alte cazuri care nu ajung în atenţia publicului, dar care pot conduce la apariţia de efecte severe la nivelul întregii societăţi'', au arătat participanţii la seminar.
În ceea ce priveşte recomandările ce pot fi făcute pentru limitarea violenţelor, la nivel individual, acestea sunt identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent, implicarea activă a elevilor cu potenţial violent şi valorificarea intereselor aptitudinilor şi capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă şi evitarea centrării exclusiv pe sancţiune. La nivel curricular se recomandă dezbaterea şi încurajarea exprimării opiniei elevilor, valorificarea temelor relevante pentru problematica violenţei, precum şi programe şi activităţi extracurriculare. Prezent la discuţii, Nico van Oundenhoven, expert internaţional al International Child Development Initiatives (ICDI), a subliniat că violenţa nu este doar o problemă a şcolilor, ci a întregii societăţi. ''Neglijenţa, hărţuirea, sărăcia, pedepsirea corporală, unele mesajele de e-mail, discriminarea, mai ales când vine pe fonduri etice, constituie cauza ale violenţei. Naţiunile Unite au colectat informaţii cu privire la politicile şi practicile privind violenţa şi au întocmit un raport în care au formulat recomandări. Există mai multe practici pentru prevenirea violenţei, iar lucrurile au evoluat de la pedeapsa corporală, la marşurile tăcerii şi la jocuri. Poate jocul este cel mai puternic antidot al violenţei. Alte antidoturi pot fi sportul, muzica, arta, dansul, teatrul. ONG-urile, părinţii, societatea civilă, toate pot contribui la stoparea fenomenului violenţei'', a spus oficialul.
Mariana Niţelea, director al Biroului de Informare al Consiliului Europei, a atras atenţia că ideea referitoare la nesiguranţa şcolilor este alimentată parţial de mass-media de senzaţie şi susţinută prea puţin de analiză. ''Violenţa este una dintre cele mai vizibile forme de violenţă împotriva copiilor, dar ideea că aceasta este în creştere nu este susţinută pe deplin de statistici. Cazurile extreme sunt dovezi că violenţa poate avea consecinţe tragice, dacă nu este abordată în timp. Studiile au arătat că putem să creăm şcoli sigure, iar Consiliul Europei a preluat această provocare în cadrul Programului 'Construirea uneiEurope
cu şi pentru copii''', a spus Mariana Niţelea. Ea a adăugat că Hotărârile
Curţii Europene a Drepturilor Omului arată că pedepsele corporale ţin de
domeniul trecutului şi toate ţările europene au legi care interzic lovirea
copiilor de către profesori. ''Există multe tehnici care s-au dovedit eficiente
pentru oprirea agresiunilor. Pentru a ajuta punerea în aplicare a strategiilor
existente în diverse ţări, CE a elaborat un manual de bune practici 'Reducerea
violenţei în şcoală - un ghid al schimbării'. CE a efectuat un experiment în 27
de şcoli din cele 47 de state din Europa pentru a trimite idei necesare unei
carte ce ar putea fi utilizată ca model pentru crearea şcolilor fără violenţă.
Carta pune democraţia pe primul loc - subliniază dialogul dintre profesor şi
elev, dintre elevi, recunoaşte că dorinţele elevilor trebuie ascultate atunci
când se iau deciziile. Fiecare persoană din şcoală are şi drepturi, şi
îndatoriri'', a spus Niţelea. /Rompres/
Participanţii la seminar au spus că în ultimii ani, reprezentanţii instituţiilor de învăţământ, ai societăţii civile şi ai mass-media au atras frecvent atenţia asupra fenomenului îngrijorător al violenţei în şcolile româneşti, iar studiile realizate plasează România pe primele locuri în rândul ţărilor în care sunt raportate acte de violenţă asupra elevilor sau ale elevilor în spaţiul şcolii sau în timpul orelor de curs.
''Violenţa în şcoli nu este un fenomen izolat şi trebuie privită în context global şi asociată mediului familial şi social din România. Fiecare caz de violenţă nou semnalat reprezintă un semnal de alarmă, pentru că în spatele lui există, probabil, zeci de alte cazuri care nu ajung în atenţia publicului, dar care pot conduce la apariţia de efecte severe la nivelul întregii societăţi'', au arătat participanţii la seminar.
În ceea ce priveşte recomandările ce pot fi făcute pentru limitarea violenţelor, la nivel individual, acestea sunt identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent, implicarea activă a elevilor cu potenţial violent şi valorificarea intereselor aptitudinilor şi capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă şi evitarea centrării exclusiv pe sancţiune. La nivel curricular se recomandă dezbaterea şi încurajarea exprimării opiniei elevilor, valorificarea temelor relevante pentru problematica violenţei, precum şi programe şi activităţi extracurriculare. Prezent la discuţii, Nico van Oundenhoven, expert internaţional al International Child Development Initiatives (ICDI), a subliniat că violenţa nu este doar o problemă a şcolilor, ci a întregii societăţi. ''Neglijenţa, hărţuirea, sărăcia, pedepsirea corporală, unele mesajele de e-mail, discriminarea, mai ales când vine pe fonduri etice, constituie cauza ale violenţei. Naţiunile Unite au colectat informaţii cu privire la politicile şi practicile privind violenţa şi au întocmit un raport în care au formulat recomandări. Există mai multe practici pentru prevenirea violenţei, iar lucrurile au evoluat de la pedeapsa corporală, la marşurile tăcerii şi la jocuri. Poate jocul este cel mai puternic antidot al violenţei. Alte antidoturi pot fi sportul, muzica, arta, dansul, teatrul. ONG-urile, părinţii, societatea civilă, toate pot contribui la stoparea fenomenului violenţei'', a spus oficialul.
Mariana Niţelea, director al Biroului de Informare al Consiliului Europei, a atras atenţia că ideea referitoare la nesiguranţa şcolilor este alimentată parţial de mass-media de senzaţie şi susţinută prea puţin de analiză. ''Violenţa este una dintre cele mai vizibile forme de violenţă împotriva copiilor, dar ideea că aceasta este în creştere nu este susţinută pe deplin de statistici. Cazurile extreme sunt dovezi că violenţa poate avea consecinţe tragice, dacă nu este abordată în timp. Studiile au arătat că putem să creăm şcoli sigure, iar Consiliul Europei a preluat această provocare în cadrul Programului 'Construirea unei
