O longevitate excepţională nu se explică
printr-o mutaţie genetică, ci printr-un mod de viaţă sănătos, potrivit
cercetătorilor spanioli care au analizat genele şi densitatea osoasă ale unui
bărbat de 113 ani şi al căror studiu a fost publicat în Journal of Gerontology.
Pacientul, decedat la vârsta de 114 ani, locuia pe insula Menorca
(Baleare). Potrivit analizei genetice efectuate de o echipă de la Universitatea autonomă din
Barcelona, condusă de profesorul Adolfo Diez Pérez, gena LRP5, asociată
longevităţii, nu a suferit nici o mutaţie, la fel ca şi gena KLOTHO, legată de
un bun nivel al densităţii osoase. Scheletul său nu era deformat, densitatea sa
osoasă prezenta un nivel bun şi nu suferise niciodată vreo fractură.
Cercetătorii i-au examinat, de asemenea, pe fratele pacientului (101 ani), pe
două dintre surori (81 şi 77 de ani) şi pe nepotul său (85 de ani), care nu
suferiseră nici ei vreo mutaţie a genei LRP5.
Ei nu au exclus însă ca o altă mutaţie
genetică să poată fi la originea acestei longevităţi. Ei atribuie totuşi
excelenta sănătate a acestei familii, şi în special a pacientului, fost decan
de vârstă al umanităţii, regimului său alimentar numit
"mediteranean", pe bază de roşii, peşte şi ulei de măsline,
climatului temperat al insulei şi unei activităţi fizice regulate. Până la
vârsta de 102 ani, bătrânul se plimba zilnic cu bicicleta şi se ocupa de livada
familiei.
Un studiu publicat de Cynthia Kenyon de
la Universitatea California din San Francisco, în 2003 în revista Nature, a
stabilit că mutaţia în cursul vieţii a unei gene numite daf-2 prelungeşte
durata vieţii, restrângând activitatea genelor responsabile de o diminuare a
longevităţii. /Rompres/