Simţul echităţii este mai mult emoţional decât
raţional, potrivit unui studiu al unor oameni de ştiinţă americani care au
localizat zonele diferite din creier activate când este vorba de o alegere
între dreptate şi eficacitate. Studiul publicat în ultimul număr al revistei
americane Science ajută la înţelegerea activităţii circuitelor neurologice din
spatele acestor decizii, a explicat Ming Hsu de la Universitatea din Illinois ţară
din lumea a treia devastată de foamete.
Timpul necesar pentru a duce alimente la toţi copiii din orfelinat provoca pierderea a 20 de kilograme din încărcătură. În schimb, potrivit acestui scenariu, distribuirea hranei la jumătate dintre copii nu provoca decât o pierdere de cinci kilograme, o abordare mai eficientă. Ei trebuiau să decidă dacă este preferabil să furnizeze hrană unui număr mai mic de copii pentru a limita pierderile de hrană sau să accepte să piardă o cincime pentru a asigura o distribuţie mai echitabilă tuturor orfanilor.
Analiza datelor IRMf a arătat că trei regiuni din creier erau active în mod diferit şi, de asemenea, în momente diferite în procesul decizional. Insula, zonă a creierului legată strâns de emoţii precum furia, teama, dezgustul sau fericirea, a fost mai activă când echitatea învingea, în timp ce putamen, altă regiune cerebrală, era mai activă când voluntarul se gândea mai mult pentru eficacitate. Nucleul caudal părea să integreze în acelaşi timp noţiunea eficacităţii şi a echităţii după luarea deciziei. Activarea insulei pare să susţină ideea potrivit căreia emoţia joacă un rol în atitudinea persoanei în faţa nedreptăţii, a indicat Ming Hsu.
Oamenii de ştiinţă au notat, de asemenea, că importanţa acordată echităţii a variat mult mai mult la fiecare voluntar decât cea acordată eficacităţii. Ei au ajuns astfel la concluzia că "deciziile noastre în privinţa echităţii sunt mai mult ghidate de emoţii decât de alt motiv". /Rompres/
Timpul necesar pentru a duce alimente la toţi copiii din orfelinat provoca pierderea a 20 de kilograme din încărcătură. În schimb, potrivit acestui scenariu, distribuirea hranei la jumătate dintre copii nu provoca decât o pierdere de cinci kilograme, o abordare mai eficientă. Ei trebuiau să decidă dacă este preferabil să furnizeze hrană unui număr mai mic de copii pentru a limita pierderile de hrană sau să accepte să piardă o cincime pentru a asigura o distribuţie mai echitabilă tuturor orfanilor.
Analiza datelor IRMf a arătat că trei regiuni din creier erau active în mod diferit şi, de asemenea, în momente diferite în procesul decizional. Insula, zonă a creierului legată strâns de emoţii precum furia, teama, dezgustul sau fericirea, a fost mai activă când echitatea învingea, în timp ce putamen, altă regiune cerebrală, era mai activă când voluntarul se gândea mai mult pentru eficacitate. Nucleul caudal părea să integreze în acelaşi timp noţiunea eficacităţii şi a echităţii după luarea deciziei. Activarea insulei pare să susţină ideea potrivit căreia emoţia joacă un rol în atitudinea persoanei în faţa nedreptăţii, a indicat Ming Hsu.
Oamenii de ştiinţă au notat, de asemenea, că importanţa acordată echităţii a variat mult mai mult la fiecare voluntar decât cea acordată eficacităţii. Ei au ajuns astfel la concluzia că "deciziile noastre în privinţa echităţii sunt mai mult ghidate de emoţii decât de alt motiv". /Rompres/
