Riscul de deces sau de complicaţii grave
postoperatorii pentru pacienţii care au suferit intervenţii chirurgicale pe
cord deschis este mai mare dacă sângele folosit în transfuzii are o vechime de
peste două săptămâni, conform unui nou studiu care reaprinde dezbaterile despre
perioada optimă în care sângele donat poate fi folosit în transfuzii. Deşi
acest studiu nu are un caracter definitiv, el reuşeşte să atragă atenţia asupra
factorului de deteriorare a sângelui obţinut din donaţii, ce în conformitate cu
reglementările în vigoare poate fi depozitat până la şase săptămâni până este
folosit. Acest studiu este limitat la pacienţii care au suferit intervenţii
chirurgicale pe inimă ''iar concluziile sale nu au un caracter definitiv pentru
a rezolva această dispută cu privire la vechimea maxim admisă a sângelui
folosit în transfuzii'', a comentat Dr. John Adamson de la University of
California din San Diego, într-un editorial care însoţeşte acest studiu
publicat în ultimul număr al revistei New England Journal of Medicine.
Regula intervalului maxim de şase săptămâni de depozitare a sângelui, prevăzută de Administraţia americană pentru Alimente şi Medicamente (Food and Drug Administration - FDA) permite spitalelor să treacă mai uşor peste perioadele în care se înregistrează o scădere a numărului donaţiilor de sânge şi să păstreze rezerve din grupele de sânge rare.
Coordonatorul acestui studiu, Dr. Colleen Gorman Koch de la Cleveland Clinic, nu a solicitat modificarea imediată a dispoziţiei FDA, dar a precizat că acest studiu va fi urmat de un altul mai riguros care va avea ''greutatea'' ştiinţifică necesară pentru a convinge FDA să schimbe această regulă.
Pentru moment nu sunt clare motivele pentru care sângele depozitat mai mult timp de două săptămâni are un factor de risc mai ridicat pentru organism. Unii cercetători susţin că sângele depozitat timp mai îndelungat îşi pierde conţinutul de agenţi chimici specializaţi în transportul oxigenului spre ţesuturi. De asemenea, celulele roşii devin mai rigide pe măsură ce sângele este păstrat în bănci, obstrucţionând o bună circulaţie a sângelui în organism.
Cercetătorii americani au examinat cazurile a 6.000 de pacienţi supuşi unor intervenţii pe cord la Cleveland Clinic între 30 iunie 1998 şi 30 ianuarie 2006, şi care au primit transfuzii de sânge. Aproximativ jumătate dintre pacienţi a primit sânge mai proaspăt de două săptămâni, iar cealaltă jumătate a primit sânge mai vechi de două săptămâni. În urma acestui studiu s-a constat că rata de supravieţuire după 1 an de la intervenţia chirurgicală este de 89% pentru cei ce au primit sânge mai vechi, spre deosebire de 93% pentru cei ce au primit sânge mai proaspăt.
De asemenea rata complicaţiilor postoperatorii semnalate la pacienţii care au primit sânge mai vechi de două săptămâni este mai mare decât la ceilalţi, printre aceste complicaţii numărându-se insuficienţe renale, infecţii în sânge sau disfuncţii ale altor organe vitale.
În medie sângele 'vechi' folosit avea 20 de zile de depozitare, departe de cele maximum 42 de zile permise de către FDA. Vechimea medie a sângelui proaspăt era de 11 zile. /Rompres/
Regula intervalului maxim de şase săptămâni de depozitare a sângelui, prevăzută de Administraţia americană pentru Alimente şi Medicamente (Food and Drug Administration - FDA) permite spitalelor să treacă mai uşor peste perioadele în care se înregistrează o scădere a numărului donaţiilor de sânge şi să păstreze rezerve din grupele de sânge rare.
Coordonatorul acestui studiu, Dr. Colleen Gorman Koch de la Cleveland Clinic, nu a solicitat modificarea imediată a dispoziţiei FDA, dar a precizat că acest studiu va fi urmat de un altul mai riguros care va avea ''greutatea'' ştiinţifică necesară pentru a convinge FDA să schimbe această regulă.
Pentru moment nu sunt clare motivele pentru care sângele depozitat mai mult timp de două săptămâni are un factor de risc mai ridicat pentru organism. Unii cercetători susţin că sângele depozitat timp mai îndelungat îşi pierde conţinutul de agenţi chimici specializaţi în transportul oxigenului spre ţesuturi. De asemenea, celulele roşii devin mai rigide pe măsură ce sângele este păstrat în bănci, obstrucţionând o bună circulaţie a sângelui în organism.
Cercetătorii americani au examinat cazurile a 6.000 de pacienţi supuşi unor intervenţii pe cord la Cleveland Clinic între 30 iunie 1998 şi 30 ianuarie 2006, şi care au primit transfuzii de sânge. Aproximativ jumătate dintre pacienţi a primit sânge mai proaspăt de două săptămâni, iar cealaltă jumătate a primit sânge mai vechi de două săptămâni. În urma acestui studiu s-a constat că rata de supravieţuire după 1 an de la intervenţia chirurgicală este de 89% pentru cei ce au primit sânge mai vechi, spre deosebire de 93% pentru cei ce au primit sânge mai proaspăt.
De asemenea rata complicaţiilor postoperatorii semnalate la pacienţii care au primit sânge mai vechi de două săptămâni este mai mare decât la ceilalţi, printre aceste complicaţii numărându-se insuficienţe renale, infecţii în sânge sau disfuncţii ale altor organe vitale.
În medie sângele 'vechi' folosit avea 20 de zile de depozitare, departe de cele maximum 42 de zile permise de către FDA. Vechimea medie a sângelui proaspăt era de 11 zile. /Rompres/
