În România nu există o statistică a bolnavilor
de glaucom, însă se estimează depistarea a peste 150 000 de cazuri. Persoanele
bolnave pot evita orbirea în cazul unui diagnostic timpuriu şi a unui tratament
standardizat, administrat toată viaţa, a declarat profesor doctor Dorin
Chisăliţă, preşedintele Societăţii Române de Glaucom. A doua cauză a orbirii la
nivel mondial, glaucomul reprezintă un grup de boli ale ochiului care
afectează nervul optic. În jur de 70 de milioane de oameni suferă de glaucom în
întreaga lume. ''În lumea modernă, la 50 de bolnavi cu glaucom există alţi 50
care nu ştiu că au această boală, datorită absenţei simptomelor, a declarat
prof.dr. Benone Cârstocea, preşedintele Societăţii Române de Oftalmologie.
În urma unui chestionar realizat la nivel naţional, la care au răspuns 320 de oftalmologi, se desprinde concluzia că glaucomul reprezintă o problemă de sănătate publică, prin frecvenţa în creştere a îmbolnăvirilor. Medicii spun că nu se cunoaşte exact cauza producerii glaucomului, boala se asociază, de cele mai multe ori, cu o presiune crescută în ochi, cauza fiind drenajul deficitar al umorii apoase. La pacienţii cu presiune intraoculară crescută- peste 21 de milimetri coloană de mercur- ochiul continuă să producă umoare apoasă, dar este incapabil să o elimine cu un debit normal. În timp, această presiune crescută poate deteriora nervul optic, ceea ce poate duce la pierderea treptată a vederii.
Potrivit prof. dr. Dorin Chisăliţă, anumite persoane au şanse sporite de a face glaucom. Este vorba despre persoanele cu vârsta de peste 40 de ani, cu antecedente de glaucom în familie, persoane depistate anterior cu presiuni intraoculare crescute sau persoane care suferă de diabet zaharat, hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, dureri de cap de tip migrenos, sistemul Raynaud şi miopie avansată. Stabilirea diagnosticului în cazul glaucomului presupune măsurarea presiunii intraoculare, examinarea papilei nervului optic, a unghiului de drenaj şi a câmpului vizual. Din datele rezultate în urma acestor investigaţii, medicul poate stabili diagnosticul, tipul de glaucom şi cât de avansată este boala.
Glaucomul nu se vindecă, este o boală progresivă care durează toată viaţa şi nu se cunoaşte un tratament care să-l vindece, însă, dacă este descoperit în faze mai puţin avansate, el poate fi supravegheat şi menţinut în acea stare. Tratamentul pentru glaucom costă lunar circa 300 de lei, sumă ce este decontată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Prof. dr. Benone Cârstocea a remarcat că, dacă specialiştii români sunt bine pregătiţi, nu la fel stau lucrurile la capitolul dotări. Pentru o dotare corespunzătoare la nivel naţional, suma necesară pentru investiţii ar trebui să pornească de la un nivel minim de 6 milioane de euro. În prezent, doar câteva oraşe beneficiază de aparatură corespunzătoare diagnosticării şi tratării glaucomului:Iaşi , Bucureşti, Craiova şi
Cluj-Napoca
Medicii recomandă ca, după 40 de ani, fiecare persoană să-şi facă un consult anual oftalmologic şi, în mod deosebit, cei care au mai avut cazuri de glaucom în familie. /Rompres/
În urma unui chestionar realizat la nivel naţional, la care au răspuns 320 de oftalmologi, se desprinde concluzia că glaucomul reprezintă o problemă de sănătate publică, prin frecvenţa în creştere a îmbolnăvirilor. Medicii spun că nu se cunoaşte exact cauza producerii glaucomului, boala se asociază, de cele mai multe ori, cu o presiune crescută în ochi, cauza fiind drenajul deficitar al umorii apoase. La pacienţii cu presiune intraoculară crescută- peste 21 de milimetri coloană de mercur- ochiul continuă să producă umoare apoasă, dar este incapabil să o elimine cu un debit normal. În timp, această presiune crescută poate deteriora nervul optic, ceea ce poate duce la pierderea treptată a vederii.
Potrivit prof. dr. Dorin Chisăliţă, anumite persoane au şanse sporite de a face glaucom. Este vorba despre persoanele cu vârsta de peste 40 de ani, cu antecedente de glaucom în familie, persoane depistate anterior cu presiuni intraoculare crescute sau persoane care suferă de diabet zaharat, hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, dureri de cap de tip migrenos, sistemul Raynaud şi miopie avansată. Stabilirea diagnosticului în cazul glaucomului presupune măsurarea presiunii intraoculare, examinarea papilei nervului optic, a unghiului de drenaj şi a câmpului vizual. Din datele rezultate în urma acestor investigaţii, medicul poate stabili diagnosticul, tipul de glaucom şi cât de avansată este boala.
Glaucomul nu se vindecă, este o boală progresivă care durează toată viaţa şi nu se cunoaşte un tratament care să-l vindece, însă, dacă este descoperit în faze mai puţin avansate, el poate fi supravegheat şi menţinut în acea stare. Tratamentul pentru glaucom costă lunar circa 300 de lei, sumă ce este decontată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Prof. dr. Benone Cârstocea a remarcat că, dacă specialiştii români sunt bine pregătiţi, nu la fel stau lucrurile la capitolul dotări. Pentru o dotare corespunzătoare la nivel naţional, suma necesară pentru investiţii ar trebui să pornească de la un nivel minim de 6 milioane de euro. În prezent, doar câteva oraşe beneficiază de aparatură corespunzătoare diagnosticării şi tratării glaucomului:
Medicii recomandă ca, după 40 de ani, fiecare persoană să-şi facă un consult anual oftalmologic şi, în mod deosebit, cei care au mai avut cazuri de glaucom în familie. /Rompres/
