Cine practică sportul câştigă zece ani de viaţă.
Ceea ce ar putea părea doar un slogan pentru apărarea sănătăţii are la ora
actuală o bază ştiinţifică, după cum reiese dintr-un studiu efectuat de Lynn
Cherkas de la Kings' College din Londra şi publicat în 'Archives of Internal
Medicine'. Cercetarea a fost efectuată pe un eşantion de 2401 cupluri de gemeni
şi s-a evidenţiat legătura între vârsta biologică şi practicarea sportului.
Experţii englezi au utilizat ca unitate de măsură ''telomerii'', adică părţile
terminale ale cromozomilor, care se scurtează odată cu trecerea anilor.
Dintr-un calcul rapid a reieşit faptul că dacă o persoană practică săptămânal timp de trei ore şi jumătate o activitate fizică, vârsta corpului ei este cu zece ani mai tânără decât aceea a indivizilor sedentari. Un raport care este şi mai evident la un cuplu de gemeni, în care fratele sedentar este din punct de vedere biologic mai bătrân decât cel care efectuează cu regularitate o activitate sportivă.
Telomerii sunt nişte bucăţi mici de ADN care acoperă şi protejează extremităţile cromozomilor. Ca atare, sunt supuşi uzurii şi, deci, funcţionează ca o clepsidră celulară; într-adevăr, pe măsură ce celula îmbătrâneşte telomerul se scurtează. Ideea care a stat la baza experimentului londonez este aceea că stilurile de viaţă corecte încetinesc scurtarea telomerilor şi deci trecerea timpului. Pentru a măsura efectele sportului asupra îmbătrânirii, Lynn Cherkas şi echipa sa au decis să ia în considerare perechile de gemeni care sunt identice sub aspect genetic, şi ca atare pot pune în lumină efectele obiceiurilor de viaţă asupra îmbătrânirii corpului. Participanţii la studiu, 2401 cupluri de fraţi, s-au supus unei analize a ADN. Cercetătorii au putut astfel analiza lungimea telomerilor lor. Experţii le-au cerut apoi voluntarilor să completeze chestionare în legătură cu stilul lor de viaţă, obiceiurile, practicarea sportului, fumatul, regimul alimentar şi statutul socio-economic.
În concluzie, potrivit autorilor studiului, rezultatele arată ''o foarte strânsă corelaţie între afinitatea fizică şi lungimea telomerilor''. Diferenţa medie de lungime între cei mai activi (care practică 3,5 ore de sport pe săptămână) şi cei leneşi (16 minute) a reieşit a fi egală cu 200 de nucleotide (baza codului genetic ADN), care, tradus în ani, înseamnă zece ani mai puţin pentru indivizii mai dinamici. Aceasta se explică prin faptul că sportul încetineşte efectul de scurtare a cromozomilor şi contracarează stressul oxidant care ''arde'' corpul odată cu trecerea timpului.
''Rezultatele obţinute de noi demonstrează că indivizii care practică activitate fizică sunt din punct de vedere biologic mai tineri decât persoanele sedentare'', au conchis cercetătorii britanici. /Rompres/
Dintr-un calcul rapid a reieşit faptul că dacă o persoană practică săptămânal timp de trei ore şi jumătate o activitate fizică, vârsta corpului ei este cu zece ani mai tânără decât aceea a indivizilor sedentari. Un raport care este şi mai evident la un cuplu de gemeni, în care fratele sedentar este din punct de vedere biologic mai bătrân decât cel care efectuează cu regularitate o activitate sportivă.
Telomerii sunt nişte bucăţi mici de ADN care acoperă şi protejează extremităţile cromozomilor. Ca atare, sunt supuşi uzurii şi, deci, funcţionează ca o clepsidră celulară; într-adevăr, pe măsură ce celula îmbătrâneşte telomerul se scurtează. Ideea care a stat la baza experimentului londonez este aceea că stilurile de viaţă corecte încetinesc scurtarea telomerilor şi deci trecerea timpului. Pentru a măsura efectele sportului asupra îmbătrânirii, Lynn Cherkas şi echipa sa au decis să ia în considerare perechile de gemeni care sunt identice sub aspect genetic, şi ca atare pot pune în lumină efectele obiceiurilor de viaţă asupra îmbătrânirii corpului. Participanţii la studiu, 2401 cupluri de fraţi, s-au supus unei analize a ADN. Cercetătorii au putut astfel analiza lungimea telomerilor lor. Experţii le-au cerut apoi voluntarilor să completeze chestionare în legătură cu stilul lor de viaţă, obiceiurile, practicarea sportului, fumatul, regimul alimentar şi statutul socio-economic.
În concluzie, potrivit autorilor studiului, rezultatele arată ''o foarte strânsă corelaţie între afinitatea fizică şi lungimea telomerilor''. Diferenţa medie de lungime între cei mai activi (care practică 3,5 ore de sport pe săptămână) şi cei leneşi (16 minute) a reieşit a fi egală cu 200 de nucleotide (baza codului genetic ADN), care, tradus în ani, înseamnă zece ani mai puţin pentru indivizii mai dinamici. Aceasta se explică prin faptul că sportul încetineşte efectul de scurtare a cromozomilor şi contracarează stressul oxidant care ''arde'' corpul odată cu trecerea timpului.
''Rezultatele obţinute de noi demonstrează că indivizii care practică activitate fizică sunt din punct de vedere biologic mai tineri decât persoanele sedentare'', au conchis cercetătorii britanici. /Rompres/
