Cercetările indică faptul că a excela în copilărie
nu reprezintă o garanţie de a ajunge adult remarcabil. Cheia pare a consta în
ore lungi de pregătire şi muncă. Sophia are opt ani şi este o fetiţă deosebit
de inteligentă. La 14 luni cunoştea alfabetul, până la trei ani învăţase să
scrie şi să citească în limba engleză, la patru ani stăpânea ebraica, iar la
cinci ani învaţase şi limba spaniolă. În decursul ultimului an, ca „hobby”,
ea a învăţat singură limbajul semnelor. Sophia se încadrează în mod evident în
definiţia guvernului britanic a unui copil înzestrat şi talentat: acesta are
abilităţi „semnificativ” superioare mediei celor de vârsta sa, are talent la
învăţătură sau în domenii precum sportul sau arta.
Sophia merge la o şcoală care a ales să participe la programul guvernamental „G&T” (gifted and talented – înzestraţi şi talentaţi); astfel, ea are sarcini în plus pe lângă cele normale de la şcoală, pentru a-şi folosi talentul. Însă va fi acest lucru suficient pentru a o menţine pe Sophia în fruntea clasei sale pentru următorii zece ani, sau o va ajuta să aibă rezultate excelente în următorii 20 sau 30 de ani? Va supravieţui „geniul” ei? Pentru cei mai mulţi copii geniali, prognoza pe termen lung nu este deosebit de promiţătoare.
Dacă situaţia nu este bine supravegheată de părinţi, talentul poate duce la o copilărie nefericită şi dificilă – un exemplu trist în acest sens este cel al lui Sufiah Yusof, fetiţa care şi-a dobândit un loc la cursurile de matematică de la Oxford la vârsta de doar 13 ani, însă nu şi-a obţinut diploma finală şi a avut un conflict cu părinţii, acuzându-i că au supus-o unei presiuni prea mari. Joan Freeman, profesoară laUniversitatea
Middlesex University
Când Carol Dweck, profesoară de psihologie la Universitatea Stanford, şi-a publicat cercetările cu privire la copiii înzestraţi, ea a revelat un fapt chiar mai descurajator: „Primesc nenumărate scrisori de la adulţi care afirmă că li se-au indus promisiuni false, că li s-a spus că sunt deosebit de inteligenţi şi că vor ajuge foarte departe în viaţă – aşa că nu s-au străduit prea mult, nu au perseverat. Mulţi dintre ei ai coeficienţi de inteligenţă foarte mari, dar nu au terminat facultatea şi nici nu au urmat în mod serios o profesie”. Dweck a descoperit că a le spune copiilor cât sunt de inteligenţi poate avea un efect negativ asupra lor – ei vor crede că este suficient că sunt înzestraţi şi nu vor mai depune eforturi. „Nu cred că există dovezi care să demonstreze că cineva poate să devină brusc un geniu. Toată lumea trebuie să depună eforturi concentrate timp de mulţi ani”, opinează Anders Ericsson, profesor de psihologie la Universitatea dinFlorida şi editor al
Manualului Cambridge
Prin urmare, care este previziunea pe termen lung pentru Sophia? Ei bine, dacă rămâne în mediul care o sprijină, dacă este motivată şi depune cel puţin zece ani de eforturi susţinute, ar putea ajunge un adult remarcabil. Se pare, însă, că drumul spre măreţie este unul dificil şi că presupune eforturi din partea întregii familii. /Rompres/
Sophia merge la o şcoală care a ales să participe la programul guvernamental „G&T” (gifted and talented – înzestraţi şi talentaţi); astfel, ea are sarcini în plus pe lângă cele normale de la şcoală, pentru a-şi folosi talentul. Însă va fi acest lucru suficient pentru a o menţine pe Sophia în fruntea clasei sale pentru următorii zece ani, sau o va ajuta să aibă rezultate excelente în următorii 20 sau 30 de ani? Va supravieţui „geniul” ei? Pentru cei mai mulţi copii geniali, prognoza pe termen lung nu este deosebit de promiţătoare.
Dacă situaţia nu este bine supravegheată de părinţi, talentul poate duce la o copilărie nefericită şi dificilă – un exemplu trist în acest sens este cel al lui Sufiah Yusof, fetiţa care şi-a dobândit un loc la cursurile de matematică de la Oxford la vârsta de doar 13 ani, însă nu şi-a obţinut diploma finală şi a avut un conflict cu părinţii, acuzându-i că au supus-o unei presiuni prea mari. Joan Freeman, profesoară la
Când Carol Dweck, profesoară de psihologie la Universitatea Stanford, şi-a publicat cercetările cu privire la copiii înzestraţi, ea a revelat un fapt chiar mai descurajator: „Primesc nenumărate scrisori de la adulţi care afirmă că li se-au indus promisiuni false, că li s-a spus că sunt deosebit de inteligenţi şi că vor ajuge foarte departe în viaţă – aşa că nu s-au străduit prea mult, nu au perseverat. Mulţi dintre ei ai coeficienţi de inteligenţă foarte mari, dar nu au terminat facultatea şi nici nu au urmat în mod serios o profesie”. Dweck a descoperit că a le spune copiilor cât sunt de inteligenţi poate avea un efect negativ asupra lor – ei vor crede că este suficient că sunt înzestraţi şi nu vor mai depune eforturi. „Nu cred că există dovezi care să demonstreze că cineva poate să devină brusc un geniu. Toată lumea trebuie să depună eforturi concentrate timp de mulţi ani”, opinează Anders Ericsson, profesor de psihologie la Universitatea din
Prin urmare, care este previziunea pe termen lung pentru Sophia? Ei bine, dacă rămâne în mediul care o sprijină, dacă este motivată şi depune cel puţin zece ani de eforturi susţinute, ar putea ajunge un adult remarcabil. Se pare, însă, că drumul spre măreţie este unul dificil şi că presupune eforturi din partea întregii familii. /Rompres/
