Lucrările cercetătorilor se bazează pe datele unui studiu psihologic lansat în 1995 care a inclus 3.021 tineri din Munchen cu vârste cuprinse între 14 şi 24 de ani, supravegheaţi timp de 3 ani şi jumătate (2.548 de răspunsuri în 42 de luni). Circa un sfert dintre aceşti tineri nu au fumat niciodată. Ceilalţi se împărţeau între fumători ocazionali (40%), care fumau regulat "non-dependenţi" (17%) şi fumători dependenţi (19%). Dintre nefumători, circa 15% au recunoscut că au avut gânduri de sinucidere, definite ca a avea intenţia de a se sinucide sau de a dori să moară timp de două săptămâni sau mai mult. Acest număr se ridica la circa 20% pentru fumătorii ocazionali şi non-dependenţi şi la 30% pentru fumătorii dependenţi. Legătura pare şi mai vizibilă când sunt luate în calcul tentativele de sinucidere (69). Numai 0,6% dintre nefumători au indicat că au încercat să-şi curme viaţa, spre deosebire de 1,6% pentru non-dependenţi şi 6,4% pentru dependenţi.
Studii precedente au sugerat deja o asociere între fumat şi sinucidere, fără să răspundă la întrebarea dacă fumatul este cauza sau doar un simptom. Cercetătorii germani au recunoscut că lucrările lor prezintă mai multe limite. În primul rând, pe durata studiului nu a fost înregistrată nicio sinucidere şi acesta se bazează deci pe ideile şi tentativele de sinucidere, mai curând decât pe actul în sine. În al doilea rând, participanţii erau încă tineri adolescenţi şi nu ieşiseră, la încheierea studiului, dintr-o perioadă considerată cu risc de sinucidere la tineri. /Rompres/