Tomografia pe bază de emisie
pozitronică (PET) este una dintre cele mai moderne metode de obţinere a
imaginii funcţionale în scop medical. Investigaţiile PET combinate cu CT
reprezintă, în zilele noastre, culmea tehnologiei de diagnostic, în ţările
dezvoltate fiind considerate deja investigaţii de rutină. Din păcate însă,
investigaţiile PET-CT nu sunt accesibile în România dat fiind că înfiinţarea unui centru
de diagnosticare presupune o investiţie de 8-10 milioane de euro. Cu toate
acestea, accesul medicilor şi al pacienţilor la această investigaţie va deveni
de acum mult mai uşoară, a declarat dr. Elena Dan, medic primar la Spitalul de
Pneumologie "Marius Nasta" din Capitală.
Mai mulţi medici de prestigiu în oncologia medicală şi în imagistică din Bucureşti (dr. Dana Stănculeanu, dr. Tudor Ciprut, dr. Monica Dragomir, dr. Cipian Enăchescu, dr. Bogdan Oprişescu,), preocupaţi de asigurarea accesului bolnavilor de cancer la această investigaţie, au stabilit relaţii de colaborare cu cel mai apropiat centru de diagnostic PET-CT care funcţionează la Budapesta. Ca urmare, lunar sunt investigaţi circa 20-30 de pacienţi din România. Pentru a facilita accesul medicilor şi bolnavilor la această investigaţie a fost înfiinţată o Reprezentanţă la Bucureşti, care oferă toate informaţiile şi asigură asistenţa pentru accesul bolnavilor la acest centru.
Metodele tradiţionale de creare a imaginii (US, CT, MRI) înfăţişează în primul rând relaţiile anatomice ale organelor, morfologia sistemelor organice, în general, în imagini tridimensionale de rezoluţie tot mai mare, de calitate tot mai bună. Dezavantajul acestora este că nu se poate stabili dacă procesul patologic este malign sau benign decât dacă în structura, dimensiunea sau forma organului în cauză, apar transformări, anomalii. Particularitatea metodelor funcţionale de creare a imaginii (IMR, SPCT, PET) constă în faptul că prezintă într-un moment dat diferite caracteristici funcţionale specifice ale ţesuturilor (de ex. circulaţia sanguină, metabolismul), şi nu ale organelor. Apariţia unei boli provoacă prima dată transformări funcţionale caracteristice în ţesuturi şi organe în general, schimbările anatomice apar doar ulterior. Este astfel de înţeles că metodele de creare a imaginii funcţionale sunt capabile să semnaleze boala cu mult înainte de apariţia transformărilor anatomice.
Esenţa metodei PET-CT constă în marcarea unor diferite substanţe biologice (de ex. glucoză, aminoacizi, ligandoreceptori, etc.) în timpul descompunerii, cu pozitroni ce emit un anumit tip de izotopi, după care materialul marcat (radiofarmocon) este introdus în organismul bolnavului, urmând stabilirea imaginii distribuţiei acestuia. Cel mai des utilizat radiofarmocon, fluoro-dezoxi-glucoza (pe scurt FDG) se adună în celulele cu glucozo-metabolism ridicat (creier, miocard, tumori maligne, glucocite şi limfocite activate), nu se metabolizează, după care în formă neschimbată, prin rinichi, se elimină în urină (în opoziţie cu glucoza). Distribuţia în ţesuturi a substanţei introduse în organism se poate detecta cu ajutorul camerei PET prin intermediul observării radierii aferente emisiei pozitronice. Reconstruirea imaginilor are loc cu ajutorului computerului, pe baza datelor obţinute în timpul examenului. Examenul alcătuieşte, în primul rând, felii perpendiculare (asemănător CT-ului) pe axa lungimii întregului corpului. Ulterior, pe baza acestor secţiuni se pot forma imagini, în direcţia dorită, chiar tridimensionale. Distribuţia în ţesuturi a farmaconilor introduşi diferă în mare măsură în diverse stări funcţionale (fiziologice, respectiv biologice), făcând astfel posibilă recunoaşterea şi localizarea proceselor clinice.
Utilizarea diagnosticării prin PET-CT cu farmacon FDG joacă un rol important în îngrijirea medicală în primul rând oncologică (cam 85-90% din examene), neuro-psihiatrică (cca. 5-10%) şi cardiologică (cca. 5%)./Rompres/
Mai mulţi medici de prestigiu în oncologia medicală şi în imagistică din Bucureşti (dr. Dana Stănculeanu, dr. Tudor Ciprut, dr. Monica Dragomir, dr. Cipian Enăchescu, dr. Bogdan Oprişescu,), preocupaţi de asigurarea accesului bolnavilor de cancer la această investigaţie, au stabilit relaţii de colaborare cu cel mai apropiat centru de diagnostic PET-CT care funcţionează la Budapesta. Ca urmare, lunar sunt investigaţi circa 20-30 de pacienţi din România. Pentru a facilita accesul medicilor şi bolnavilor la această investigaţie a fost înfiinţată o Reprezentanţă la Bucureşti, care oferă toate informaţiile şi asigură asistenţa pentru accesul bolnavilor la acest centru.
Metodele tradiţionale de creare a imaginii (US, CT, MRI) înfăţişează în primul rând relaţiile anatomice ale organelor, morfologia sistemelor organice, în general, în imagini tridimensionale de rezoluţie tot mai mare, de calitate tot mai bună. Dezavantajul acestora este că nu se poate stabili dacă procesul patologic este malign sau benign decât dacă în structura, dimensiunea sau forma organului în cauză, apar transformări, anomalii. Particularitatea metodelor funcţionale de creare a imaginii (IMR, SPCT, PET) constă în faptul că prezintă într-un moment dat diferite caracteristici funcţionale specifice ale ţesuturilor (de ex. circulaţia sanguină, metabolismul), şi nu ale organelor. Apariţia unei boli provoacă prima dată transformări funcţionale caracteristice în ţesuturi şi organe în general, schimbările anatomice apar doar ulterior. Este astfel de înţeles că metodele de creare a imaginii funcţionale sunt capabile să semnaleze boala cu mult înainte de apariţia transformărilor anatomice.
Esenţa metodei PET-CT constă în marcarea unor diferite substanţe biologice (de ex. glucoză, aminoacizi, ligandoreceptori, etc.) în timpul descompunerii, cu pozitroni ce emit un anumit tip de izotopi, după care materialul marcat (radiofarmocon) este introdus în organismul bolnavului, urmând stabilirea imaginii distribuţiei acestuia. Cel mai des utilizat radiofarmocon, fluoro-dezoxi-glucoza (pe scurt FDG) se adună în celulele cu glucozo-metabolism ridicat (creier, miocard, tumori maligne, glucocite şi limfocite activate), nu se metabolizează, după care în formă neschimbată, prin rinichi, se elimină în urină (în opoziţie cu glucoza). Distribuţia în ţesuturi a substanţei introduse în organism se poate detecta cu ajutorul camerei PET prin intermediul observării radierii aferente emisiei pozitronice. Reconstruirea imaginilor are loc cu ajutorului computerului, pe baza datelor obţinute în timpul examenului. Examenul alcătuieşte, în primul rând, felii perpendiculare (asemănător CT-ului) pe axa lungimii întregului corpului. Ulterior, pe baza acestor secţiuni se pot forma imagini, în direcţia dorită, chiar tridimensionale. Distribuţia în ţesuturi a farmaconilor introduşi diferă în mare măsură în diverse stări funcţionale (fiziologice, respectiv biologice), făcând astfel posibilă recunoaşterea şi localizarea proceselor clinice.
Utilizarea diagnosticării prin PET-CT cu farmacon FDG joacă un rol important în îngrijirea medicală în primul rând oncologică (cam 85-90% din examene), neuro-psihiatrică (cca. 5-10%) şi cardiologică (cca. 5%)./Rompres/
