Conform studiului, reiese că acei medici care nu au acceptat colaborarea cu securitatea fostei RDG sau au torpilat-o nu au avut de suferit dezavantaje. Lucrul cel mai supărător este în acest caz faptul că acei cinci la sută despre care se ştie că au colaborat, au făcut-o „fără prea mare ezitare”. Avantajul pentru Ministerul siguranţei statului a fost acela că medicii erau categoria profesională aflată în contact intens cu viaţa privată a pacienţilor, mai ales când aceşti pacienţi erau funcţionari, sportivi de performanţă, soldaţi, poliţişti sau chiar medici. Hoppe a cerut acelor medici care şi-au denunţat colegii să iasă în public şi să-şi ceară scuze de la victimele lor.
Studiul a arătat că 89 la sută din medicii aflaţi în slujba Ministerului de Interne au fost puşi să-şi spioneze colegii însă numărul celor care au făcut cunoscute securităţii şi documente ale pacienţilor a fost de 28 la sută din totalul acestora. Cel mai ”dezgustător” caz a fost acela al unui dermatolog cunoscut sub numele de cod ”Irina”, care a scris în decursul anilor 470 de pagini conţinând date importante despre 1.000 de pacienţi, dintre care un anumit număr a fost calificat de STASI drept ”persoane relevante din punct de vedere operativ”. Pentru activitatea ei, doctoriţa primea lunar 200 de mărci est-germane.
Studiul nu conţine decât numele de cod ale respectivilor medici colaboratori, lăsând acestora decizia de a se autodemasca. Pentru realizarea sa a fost primit sprijinul editurii medicale germane şi al ziarului medical german, la bază aflându-se un proiect de cercetare pornit de institutul Hannah Arendt pentru Cercetrarea Totalitarismului, cu sediul în Dresda. /Rompres/