România
continuă să se menţină printre ţările cu cele mai ridicate valori din Europa la
numărul de cazuri de moarte infantilă, relevă raportul periodic privind
implementarea prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului,
care a fost trimis la Geneva de Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Drepturilor Copilului (ANPDC). Principalul indicator care caracterizează starea
de sănătate a
copiilor este mortalitatea infantilă. În România, acest indicator a cunoscut în
perioada 1990-2006 o evoluţie oscilantă, dar cu o tendinţă constantă
Această situaţie ar putea fi explicată atât prin lipsa de preocupare a familiei din mediul rural pentru nou născut sau ignorarea manifestărilor de boala la copiii foarte mici, în contextul unui nivel de educaţional scăzut, cât şi prin carenţe ale asistenţei medicale acordate la acest nivel. De asemenea, cazurile de pruncucidere înregistrate în România au fost de 38 în 2002, câte 25, în anii 2003 şi 2004, 32, în 2005, şi 20, în 2006. Numărul cazurilor de copii infectaţi cu HIV/SIDA cu vârste între 0-14 ani a fost de 184 în 2002, 142 în 2003, 90 în 2004, 41 în 2005 şi 14 în 2006. Potrivit raportului, numărul cazuri de sifilis şi gonoree la grupele de vârstă 15-19 ani a fost de 1.593, respectiv 386 în 2002 şi 1.293, respectiv 291 în 2003, scăzând la 668, respectiv 299 în 2006.
Raportul prezintă o pondere mare a deceselor infantile la domiciliu (22.4%). Este de remarcat că, în 37.8% din cazuri, familia nu s-a adresat medicului în cazul îmbolnăvirii copilului, în alte 36.7% din cazuri evoluţia bolii a fost supraacută, fapt care a împiedicat ajungerea la un consult medical, în 9.9% cazuri au fost înregistrate decese ca urmare a accidentelor imediat mortale şi numai 12.3% au fost examinate de medicul de familie (la nivelul anului 2005). Decesele în spitale şi maternităţi deţin însă supremaţia (de la 68.9% în 1990, la 74.3% în 2004, respectiv 73.6% în 2006) cu menţiunea că decesele în maternitate şi spital sunt în creştere faţă de procentele atinse în 2005.
Afecţiunile aparatului respirator la vârsta de 0-1 an, reprezintă constant una dintre principalele cauze de deces infantil. Decesele infantile prin afecţiuni respiratorii au înregistrat un trend descendent de la 31.3% în 2002 la 27.5% în anul 2006.
Conform raportului ANPDC, există o corelaţie între mortalitatea infantilă şi gradul de şcolarizare a mamelor, cele mai multe decese înregistrându-se în rândul copiilor ale căror mame nu au studii sau au studii elementare sau medii. În funcţie de ocupaţia mamei, majoritatea deceselor s-au înregistrat în rândul casnicelor şi fără ocupaţie, urmate la mare distanţă de categoria mamelor salariate. Această situaţie demonstrează că nu lipsa de timp, ci mai degrabă lipsa de pregătire şi de educaţie influenţează decesele infantile.
Această situaţie ar putea fi explicată atât prin lipsa de preocupare a familiei din mediul rural pentru nou născut sau ignorarea manifestărilor de boala la copiii foarte mici, în contextul unui nivel de educaţional scăzut, cât şi prin carenţe ale asistenţei medicale acordate la acest nivel. De asemenea, cazurile de pruncucidere înregistrate în România au fost de 38 în 2002, câte 25, în anii 2003 şi 2004, 32, în 2005, şi 20, în 2006. Numărul cazurilor de copii infectaţi cu HIV/SIDA cu vârste între 0-14 ani a fost de 184 în 2002, 142 în 2003, 90 în 2004, 41 în 2005 şi 14 în 2006. Potrivit raportului, numărul cazuri de sifilis şi gonoree la grupele de vârstă 15-19 ani a fost de 1.593, respectiv 386 în 2002 şi 1.293, respectiv 291 în 2003, scăzând la 668, respectiv 299 în 2006.
Raportul prezintă o pondere mare a deceselor infantile la domiciliu (22.4%). Este de remarcat că, în 37.8% din cazuri, familia nu s-a adresat medicului în cazul îmbolnăvirii copilului, în alte 36.7% din cazuri evoluţia bolii a fost supraacută, fapt care a împiedicat ajungerea la un consult medical, în 9.9% cazuri au fost înregistrate decese ca urmare a accidentelor imediat mortale şi numai 12.3% au fost examinate de medicul de familie (la nivelul anului 2005). Decesele în spitale şi maternităţi deţin însă supremaţia (de la 68.9% în 1990, la 74.3% în 2004, respectiv 73.6% în 2006) cu menţiunea că decesele în maternitate şi spital sunt în creştere faţă de procentele atinse în 2005.
Afecţiunile aparatului respirator la vârsta de 0-1 an, reprezintă constant una dintre principalele cauze de deces infantil. Decesele infantile prin afecţiuni respiratorii au înregistrat un trend descendent de la 31.3% în 2002 la 27.5% în anul 2006.
Conform raportului ANPDC, există o corelaţie între mortalitatea infantilă şi gradul de şcolarizare a mamelor, cele mai multe decese înregistrându-se în rândul copiilor ale căror mame nu au studii sau au studii elementare sau medii. În funcţie de ocupaţia mamei, majoritatea deceselor s-au înregistrat în rândul casnicelor şi fără ocupaţie, urmate la mare distanţă de categoria mamelor salariate. Această situaţie demonstrează că nu lipsa de timp, ci mai degrabă lipsa de pregătire şi de educaţie influenţează decesele infantile.
