Medicii din Germania încearcă din
ce în ce mai mult să-i convingă pe pacienţii lor, în genul unei ”discuţii de
afaceri”, să recurgă la aşa numitele ”contribuţii individuale de sănătate”
(IGeL - Individuelle Gesundheitsleistungen - cheltuieli medicale suportate de
pacient), făcând chiar cursuri speciale pentru aceasta. Locuitorii Germaniei
sunt mai sănătoşi decât şi-ar dori mulţi medici, mai
ales că oamenii sănătoşi nu aduc bani în buzunarele lor, eventual doar în cazul
în care le este stârnită teama de îmbolnăvire.
Pentru a avea succes în această activitate, medicii învaţă în cadrul unor cursuri de vânzări cum pot determina pacienţii sănătoşi să recurgă la IGeL. Astfel, atunci când o pacientă de 50 de ani merge la medicul de familie din cauza unei gripe, se prea poate ca acesta să lanseze un avertisment legat de ameninţarea unei osteoporoze: ”La vârsta dv ar trebui să faceţi un scurt examen medical”. Acest examen medical nu este însă plătit de casa de asigurări ci.... . În acest fel, pacienta îngrozită merge acasă nu doar cu o reţetă pentru gripă ci şi cu o notă de plată de la laborator, cu două zerouri.
Pacienţii de sex masculin trebuie să se aştepte şi ei ca medicul să le vorbească deodată, cu o privire îngrijorată, despre riscurile unui posibil infarct miocardic tardiv şi să le recomande preventiv un examen tip PROCAM (test pentru stabilirea riscurilor de infarct). Pentru a putea avea o privire asupra viitorului său, respectivul pacient plăteşte 70 de euro cheltuieli de laborator plus onorariul pentru consiliere.
Toate aceste ”contribuţii individuale de sănătate” trebuie plătite din buzunarul pacientului, casele de asigurări nefiind obligate să scoată bani pentru tratamente tip wellness precum injecţiile cu vitamine pentru întărire, teste pentru acid lactic în cazul joggeri-lor, terapii cu radiaţii contra depresiilor de sezon sau pentru tratamente chinezeşti de tip Yin-Yang.
De când reformele în domeniul sănătăţii au impus o limită la nivelul cheltuielilor, managerii medicali caută continuu nişe în cadrul pieţei pentru a completa onorariul sărăcăcios pe care casele de asigurări de sănătate îl oferă medicilor. Din acest motiv, catalogul ofertelor medicale care trebuie plătite de pacientul însuşi s-a diversificat enorm, ajungându-se la un număr de peste 330 de oferte, de la examene medicale pentru memorie şi terapie cu ozon până la operaţii estetice.
În 2007, medicii comercianţi pun accentul pe ofertele cu scop de prevenţie, pacienţii urmând să fie îndemnaţi să determine cu decenii înainte eventuale boli sau să capete siguranţa că nu vor fi afectaţi de vreo maladie sau alta cu ajutorul unor teste scumpe de laborator. Cifra de afaceri provenită din astfel de contribuţii individuale a fost anul trecut de un miliard de euro, multe cabinete medicale realizând chiar până la 20 la sută din profituri din acest tip de servicii.
Unele cabinete seamănă între timp cu nişte bazare, unde grămezi de broşuri, filme publicitare, flyere sau afişe, aflate în camerele de aşteptare pentru pacienţi, fac apologia ofertelor speciale. Ceea ce însă mulţi pacienţi nu ştiu este faptul că personalul cabinetelor face cursuri sistematice de vânzare. La cursurile speciale tip IGeL se învaţă scenarii de vânzare, pentru ca toţi angajaţii cabinetului să laude în acelaşi fel produsul respectiv. Iar fiindcă unii medici se jenează să amintească de bani în timpul consultului munca este împărţită în felul următor: dl. doctor te informează despre aspectele medicale iar doamna de la recepţie despre preţ. Regulamentul medical interzice vânzarea de preparate însă nicio lege nu interzice soţiei medicului să aibă chiar lângă cabinet un butic sau centru de sănătate, la care să vândă toate mijloacele recomandate de medic, de la cocktail-uri cu vitamine şi capsule cu ulei de peşte până la ceaiuri şi inhibitori de apetit. /Rompres/
Pentru a avea succes în această activitate, medicii învaţă în cadrul unor cursuri de vânzări cum pot determina pacienţii sănătoşi să recurgă la IGeL. Astfel, atunci când o pacientă de 50 de ani merge la medicul de familie din cauza unei gripe, se prea poate ca acesta să lanseze un avertisment legat de ameninţarea unei osteoporoze: ”La vârsta dv ar trebui să faceţi un scurt examen medical”. Acest examen medical nu este însă plătit de casa de asigurări ci.... . În acest fel, pacienta îngrozită merge acasă nu doar cu o reţetă pentru gripă ci şi cu o notă de plată de la laborator, cu două zerouri.
Pacienţii de sex masculin trebuie să se aştepte şi ei ca medicul să le vorbească deodată, cu o privire îngrijorată, despre riscurile unui posibil infarct miocardic tardiv şi să le recomande preventiv un examen tip PROCAM (test pentru stabilirea riscurilor de infarct). Pentru a putea avea o privire asupra viitorului său, respectivul pacient plăteşte 70 de euro cheltuieli de laborator plus onorariul pentru consiliere.
Toate aceste ”contribuţii individuale de sănătate” trebuie plătite din buzunarul pacientului, casele de asigurări nefiind obligate să scoată bani pentru tratamente tip wellness precum injecţiile cu vitamine pentru întărire, teste pentru acid lactic în cazul joggeri-lor, terapii cu radiaţii contra depresiilor de sezon sau pentru tratamente chinezeşti de tip Yin-Yang.
De când reformele în domeniul sănătăţii au impus o limită la nivelul cheltuielilor, managerii medicali caută continuu nişe în cadrul pieţei pentru a completa onorariul sărăcăcios pe care casele de asigurări de sănătate îl oferă medicilor. Din acest motiv, catalogul ofertelor medicale care trebuie plătite de pacientul însuşi s-a diversificat enorm, ajungându-se la un număr de peste 330 de oferte, de la examene medicale pentru memorie şi terapie cu ozon până la operaţii estetice.
În 2007, medicii comercianţi pun accentul pe ofertele cu scop de prevenţie, pacienţii urmând să fie îndemnaţi să determine cu decenii înainte eventuale boli sau să capete siguranţa că nu vor fi afectaţi de vreo maladie sau alta cu ajutorul unor teste scumpe de laborator. Cifra de afaceri provenită din astfel de contribuţii individuale a fost anul trecut de un miliard de euro, multe cabinete medicale realizând chiar până la 20 la sută din profituri din acest tip de servicii.
Unele cabinete seamănă între timp cu nişte bazare, unde grămezi de broşuri, filme publicitare, flyere sau afişe, aflate în camerele de aşteptare pentru pacienţi, fac apologia ofertelor speciale. Ceea ce însă mulţi pacienţi nu ştiu este faptul că personalul cabinetelor face cursuri sistematice de vânzare. La cursurile speciale tip IGeL se învaţă scenarii de vânzare, pentru ca toţi angajaţii cabinetului să laude în acelaşi fel produsul respectiv. Iar fiindcă unii medici se jenează să amintească de bani în timpul consultului munca este împărţită în felul următor: dl. doctor te informează despre aspectele medicale iar doamna de la recepţie despre preţ. Regulamentul medical interzice vânzarea de preparate însă nicio lege nu interzice soţiei medicului să aibă chiar lângă cabinet un butic sau centru de sănătate, la care să vândă toate mijloacele recomandate de medic, de la cocktail-uri cu vitamine şi capsule cu ulei de peşte până la ceaiuri şi inhibitori de apetit. /Rompres/
