În 21 mai 2005 lumea medicinei va sărbătorii a 200-a aniversare a morfinei. Din 1805 de când în Einbeck (Germania) cercetătorii au prelevat morfina prin cristalizarea opiului, aceasta şi derivatele ei au ajuns să fie cele mai folosite antialgice în durerile severe. Nu mai puţin de 230 de tone de morfină sunt folosite anual în scop medical, mai ales în tratamentul durerilor cronice din bolile maligne şi în analgezia postoperatorie. Morfina a fost descoperită de Freidrich Wilhelm Adam Serturner (1783-1841) un asistent farmacist de 21 de ani, nu prea educat şi fără echipament performant, dar dotat cu multă curiozitate. El a izolat pentru prima oară alcaloidul natural din plantă şi din cauza proprietăţilor de inducere a somnului l-a denumit morfină după Morpheus, zeul somnului din Grecia antică. Ani în şir a continuat experimentarea efectelor benefice dar şi a celor dăunătoare ale morfinei, chiar şi pe el însuşi.
Anual calitatea vieţii a peste 500.000 de bolnavi canceroşi depinde de puterea acestor derivate de opiu. Deşi cunoscut şi folosit de 200 de ani, administrarea morfinei în scop medical se confruntă şi în ziua de astăzi cu diverse probleme legate de efectele adverse neplăcute, cum ar fi greţurile, mâncărime la nivelul pielii, constipaţie etc.
O rezolvare a problemei pare să o constituie descoperiera metilnaltrexon de către farmacistul Leon Goldberg de la Universitatea din Chicago, derivat de morfină cu efectele centrale de combatere a durerii păstrate, dar fără influenţarea motilităţii gastrointestinale.
