Aşa cum frumuseţea se află în ochii privitorului, tot
aşa parfumul stă în nasul mirositorului chiar dacă e vorba de transpiraţie.
Potrivit unui nou studiu, când vine vorba de mirosul pe care îl emană o
persoană, felul în care acesta este simţit – parfum sau transpiraţie
dezagreabilă – ţine numai de nasul celor din preajmă. Studiul – publicat în
revista Nature – explică de ce o persoană transpirată poate să li se pară unora că miroase a
vanilie, altora a urină şi multora a… nimic. Autorii studiului au constat că
felul în care oamenii percep mirosul semenilor este determinat de o genă,
denumită OR7D4. Oameni de ştiinţă din cadrul universităţilor Duke şi
Rockefeller au studiat nivelul de percepere a substanţei chimice denumite
androstenon, eliberată în timpul procesului de descompunere a testosteronului.
Androstenonul este prezent atât în transpiraţia bărbaţilor, cât şi în cea a
femeilor, însă este mult mai concentrat la bărbaţi. Felul
în care această substanţă este percepută se află în strânsă legătură cu
variaţiile genei receptoare OR7D4. În urma testelor, s-a constatat că
variaţiile genei reprezintă factorul principal de determinare a felului în care
nasul percepe androstenonul. De aceea, chiar dacă o persoană transpirată poate
muta nasul unora, pentru alţii mirosul emanat de aceasta poate părea un
adevărat afrodiziac. /Rompres/
