În esenţă, cea mai mare parte din această aparatură reprezintă o combinaţie între un mijloc obişnuit de diagnosticare şi un telefon, cu ajutorul căruia testele făcute de obicei de medici sau de asistentele medicale în cabinete medicale tradiţionale - măsurarea tensiunii arteriale, EKG-ul, a nivelului de oxigenare al sângelui - pot fi realizate în casa pacientului, chiar de către bolnav. Datele odată obţinute pot fi trimise printr-o simplă apăsare a unui buton la centrul medical la care este arondat pacientul. Avantajele acestor aparate mai constă şi în aceea că bolnavul îşi poate verifica mai des starea sănătăţii. Instituţia medicală care primeşte telefonic datele analizează fiecare informaţie, iar în cazul în care se constată o înrăutăţire a stării de sănătate a bolnavului, se iau măsuri pentru un tratament corespunzător. În Germania, nu puţini sunt acei bolnavi de inimă care, cu ajutorul unui aparat de telemedicină, se autocontrolează şi se află în relaţie zilnică cu un anume spital.
În domeniul îngrijirii femeilor însărcinate, pentru realizarea metodei de ”cartografiere” a fătului în interiorul uterului, a fost elaborat un aparat unic de telemedicină de către o echipă de specialişti ungari. Sub conducerea profesorului Miklos Torok, prin folosirea unui cardiotocograf (CTG) portabil la domiciliul gravidei, în orice perioadă din zi şi din noapte, femeile însărcinate pot face analiza ecografică a bătăilor inimii fătului, iar datele din aparat intră imediat pe monitorul computerului medicului, sub supravegherea căruia se află femeia.
Studiul cel mai serios de cercetare privind terapia de la distanţă a fost făcut în Germania, unde s-a cercetat cazul al 426 de bolnavi de insuficienţă cardiacă gravă, pe o perioadă de 15 luni. Pacienţii studiaţi au fost împărţiţi în trei grupe. În prima grupă tratamentul era făcut după metoda tradiţională, adică bolnavii erau chemaţi la control periodic. Starea bolnavilor repartizaţi în cea de a doua grupă era urmărită cu ajutorul unor mijloace moderne de terapie la distanţă. Pacienţii din a treia grupă erau sunaţi zilnic la telefon de o asistentă medicală de gardă care îi întreba cum se simt. Jumătate din pacienţii grupei tratate în mod tradiţional au decedat în perioada experienţei, în timp ce pacienţii din grupa a doua şi a treia, care au fost controlaţi permanent sau zilnic au supravieţuit în proporţie de peste două treimi. Între grupa controlată prin telefoane zilnice şi grupa controlată cu ajutorul unor aparate moderne nu a existat o diferenţă semnificativă. /Rompres/