Pacienţii care au prezentat un sindrom coronarian
acut au o probabilitate mai mică de a dezvoltare o fibrilaţie atrială (FiA)
dacă au fost trataţi cu statine, susţin rezultatele unui nou studiu. Dr. Maliha
Zahid de la Universitatea din Pittsburgh a examinat împreună cu colaboratorii
săi dosarele medicale ale pacienţilor internaţi în Veterans Administration Hospital
din Pittsburgh cu suspiciunea unui sindrom coronarian acut în
perioada 2001 – 2006. În cohorta de studiu au fost incluşi 1526 de pacienţi,
dintre aceştia la 138 s-a instalat ulterior fibrilaţia atrială iar 601 au urmat
tratament cu statine.
Pacienţii care au urmat tratament cu statine au avut o probabilitate semnificativ mai mică de a dezvolta o fibrilaţie atrială (odds ratio ajustat: 0.57, p < 0.001), susţin rezultatele studiului publicat în numărul din august al revistei American Journal of Cardiology. Analizele statistice efectuate au arătat de asemenea că insuficienţa renală şi vârsta peste 65 de ani s-au asociat cu creşterea riscului de instalare a fibrilaţiei atriale (OR 1.89 respetiv 1.58). Factorii care s-au asociat cu reducerea riscului instalării fibrilaţiei atriale au fost: durerea precordială (OR 0.35), altă rasă decât cea caucaziană (OR 0.61), diabetul (OR 0.67) şi utilizarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei – IECA - (OR 0.63). Investigatorii susţin că acest risc scăzut observat la diabetici este probabil datorat faptului că această categorie de bolnavi primeşte un tratament medicamentos în general mai agresiv, tensiunea arterială este mai strict controlată în special cu medicamente din clasa IECA. În ceea ce priveşte durerea precordială cercetătorii susţin că în prezenţa acesteia medicii suspicionează mai devreme un sindrom coronarian acut şi în consecinţă iniţiază mai devreme tratamentul corespunzător.
Am J Cardiol 2007;100:404-405.
Pacienţii care au urmat tratament cu statine au avut o probabilitate semnificativ mai mică de a dezvolta o fibrilaţie atrială (odds ratio ajustat: 0.57, p < 0.001), susţin rezultatele studiului publicat în numărul din august al revistei American Journal of Cardiology. Analizele statistice efectuate au arătat de asemenea că insuficienţa renală şi vârsta peste 65 de ani s-au asociat cu creşterea riscului de instalare a fibrilaţiei atriale (OR 1.89 respetiv 1.58). Factorii care s-au asociat cu reducerea riscului instalării fibrilaţiei atriale au fost: durerea precordială (OR 0.35), altă rasă decât cea caucaziană (OR 0.61), diabetul (OR 0.67) şi utilizarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei – IECA - (OR 0.63). Investigatorii susţin că acest risc scăzut observat la diabetici este probabil datorat faptului că această categorie de bolnavi primeşte un tratament medicamentos în general mai agresiv, tensiunea arterială este mai strict controlată în special cu medicamente din clasa IECA. În ceea ce priveşte durerea precordială cercetătorii susţin că în prezenţa acesteia medicii suspicionează mai devreme un sindrom coronarian acut şi în consecinţă iniţiază mai devreme tratamentul corespunzător.
Am J Cardiol 2007;100:404-405.
