Terapia prelungită cu interferon reduce
progresia spre cancer a hepatitei cronice virale C, susţin date recente
publicate în numărul din august al revistei Journal of Medical Virology. Dr.
Yasuji Arase a evaluat, împreună cu colegii săi de la Toranomon Hospital din
Tokyo, efectul terapiei prelungite cu interferon asupra dezvoltării unui
carcinom hepatocelular (HCC) la 120 de pacienţi cu vârste egale sau mai mari de 60 de ani
cunoscuţi cu hepatită cronică virală C sau cu ciroză hepatică de etiologie
virală C.
Pacienţii au primit 3 milioane de unităţi de alpha interferon de două sau trei ori pe săptămână pentru o perioadă de până la 15.5 ani. În lotul de control au fost incluşi 240 de pacienţi similari care au fost trataţi cu medicamente pe bază de plante. Autorii studiului au raportat faptul că alfa fetoproteina serică (AFP) şi transaminazele au scăzut semnificativ la pacienţii trataţi cu interferon în comparaţie cu cei din lotul martor. Ratele cumulative pentru HCC au fost semnificativ mai reduse în grupul cu interferon comparat cu grupul cu interferon la 5 ani de tratament (5.9% versus 13.7%), sau cu grupul cu interferon la 10 de tratament (17.1% versus 32.8%).
Într-o analiză multivariată lipsa tratamentului cu interferon, leziunile histologice avansate, valorile AFP mai mari de 10ng/mL după iniţierea tratamentului s-au asociat, independent, cu un risc mai mare de progresie spre cancer hepatocelular.
Doar 9 pacienţi din cei 120 au trebuit să întrerupă tratamentul datorită efectelor adverse ale acestuia.
Pe baza acestor observaţii cercetătorii au concluzionat că “terapia pe termen lung cu interferon poate fi recomandată pentru protecţia împotriva cancerului hepatocelular la pacienţii cu valori crescute ale AFP sau/şi cu fibroză hepatică severă care tolerează efectele secundare ale tratamentului cu interferon”
J Med Virol 2007;79:1095-1102.
Pacienţii au primit 3 milioane de unităţi de alpha interferon de două sau trei ori pe săptămână pentru o perioadă de până la 15.5 ani. În lotul de control au fost incluşi 240 de pacienţi similari care au fost trataţi cu medicamente pe bază de plante. Autorii studiului au raportat faptul că alfa fetoproteina serică (AFP) şi transaminazele au scăzut semnificativ la pacienţii trataţi cu interferon în comparaţie cu cei din lotul martor. Ratele cumulative pentru HCC au fost semnificativ mai reduse în grupul cu interferon comparat cu grupul cu interferon la 5 ani de tratament (5.9% versus 13.7%), sau cu grupul cu interferon la 10 de tratament (17.1% versus 32.8%).
Într-o analiză multivariată lipsa tratamentului cu interferon, leziunile histologice avansate, valorile AFP mai mari de 10ng/mL după iniţierea tratamentului s-au asociat, independent, cu un risc mai mare de progresie spre cancer hepatocelular.
Doar 9 pacienţi din cei 120 au trebuit să întrerupă tratamentul datorită efectelor adverse ale acestuia.
Pe baza acestor observaţii cercetătorii au concluzionat că “terapia pe termen lung cu interferon poate fi recomandată pentru protecţia împotriva cancerului hepatocelular la pacienţii cu valori crescute ale AFP sau/şi cu fibroză hepatică severă care tolerează efectele secundare ale tratamentului cu interferon”
J Med Virol 2007;79:1095-1102.
