Stenturile cu substanţe active (DES - Drug-eluting
stents) sunt dispozitive foarte eficiente în prevenirea restenozării vasului
după angioplastie. Cu toate acestea, începând cu anul trecut, există o serie de
dezbateri şi persistă incertitudinea privind siguranţa acestor dispozitive pe
termen lung. Mai exact preocuparea se referă la faptul că unele dintre aceste
dispozitive se stenozează brusc la mai mult de un an după
implantare datorită unei tromboze întârziate intrastent. Cu toate că acesta
este un eveniment rar (probabilitate sub 1% pe an) este extrem de sever, până
la 45% din pacienţi decedând în urma unui asemenea eveniment.
Riscul pentru o tromboză întârziată intrastent poate fi mai mare în cadrul sindroamelor coronariene acute însă până în prezent nu au existat multe date rezultatele din triluri clinice riguros randomizate care să compare DES cu stenturile convenţionale în contextul unui sindrom coronarian acut şi în mod particular în contextul unui infarct miocardic. Trialurile clinice randomizate care au comparat DES cu stenturile convenţionale în contextul unui infarct miocardic sunt mici (în total includ mai puţin de 1000 de pacienţi cu DES) şi majoritatea au raportat o perioadă de follow-up de un an.
Analiza de faţă a folosit baza de date a Global Registry of Acute Coronary syndromes (GRACE), colectând informaţii din 94 de spitale din 14 ţări şi a comparat supravieţuirea, pe o perioadă de până la 2 ani, pacienţilor la care s-a implantat un stent convenţional cu cea a pacienţilor cu cel puţin un stent cu substanţă activă. Rata de supravieţuire a fost similară pentru primele 6 luni de la externare însă ulterior mortalitatea a fost mai mare la pacienţii care au fost trataţi cu stenturi cu substanţă activă. Această diferenţă a apărut la pacienţii care au fost trataţi pentru un infarct miocardic acut şi s-a asociat cu un risc mai mare de reinfarctizare târzie.
Diferenţele obţinute sugerează faptul că stenturile cu substanţă activă trebuiesc folosite cu prudenţă la pacienţii cu infarct miocardic acut, cel puţin până la obţinerea unor dovezi suplimentare asupra siguranţei lor pe termen lung, dovezi care să provină din studii largi cu perioadă lungă de follow-up.
Datele au fost prezentate la Congresul European de Cadiologie de la Viena,Austria
Riscul pentru o tromboză întârziată intrastent poate fi mai mare în cadrul sindroamelor coronariene acute însă până în prezent nu au existat multe date rezultatele din triluri clinice riguros randomizate care să compare DES cu stenturile convenţionale în contextul unui sindrom coronarian acut şi în mod particular în contextul unui infarct miocardic. Trialurile clinice randomizate care au comparat DES cu stenturile convenţionale în contextul unui infarct miocardic sunt mici (în total includ mai puţin de 1000 de pacienţi cu DES) şi majoritatea au raportat o perioadă de follow-up de un an.
Analiza de faţă a folosit baza de date a Global Registry of Acute Coronary syndromes (GRACE), colectând informaţii din 94 de spitale din 14 ţări şi a comparat supravieţuirea, pe o perioadă de până la 2 ani, pacienţilor la care s-a implantat un stent convenţional cu cea a pacienţilor cu cel puţin un stent cu substanţă activă. Rata de supravieţuire a fost similară pentru primele 6 luni de la externare însă ulterior mortalitatea a fost mai mare la pacienţii care au fost trataţi cu stenturi cu substanţă activă. Această diferenţă a apărut la pacienţii care au fost trataţi pentru un infarct miocardic acut şi s-a asociat cu un risc mai mare de reinfarctizare târzie.
Diferenţele obţinute sugerează faptul că stenturile cu substanţă activă trebuiesc folosite cu prudenţă la pacienţii cu infarct miocardic acut, cel puţin până la obţinerea unor dovezi suplimentare asupra siguranţei lor pe termen lung, dovezi care să provină din studii largi cu perioadă lungă de follow-up.
Datele au fost prezentate la Congresul European de Cadiologie de la Viena,
