Tratarea diabetului zaharat gestaţional (DZG) în
perioada sarcinii poate reduce riscul copilului de a deveni obez, susţin datele
unui studiu care va publicat în numărul din septembrie al revistei de
specialitate Diabetes Care. “Diabetul
gestaţional este asociat cu o rată crescută a obezităţii copiilor, cu
deteriorarea toleranţei la glucoză şi cu diabet zaharat tip 2 la urmaşi” scrie Dr. Teresa A. Hillier de la Center for Health Research,
Kaiser Permanente Northwest din Portland
În perioada 1995 – 2000 screeningul diabetului gestaţional s-a făcut în două mari regiuni folosind un test oral de toleranţă cu 50 g glucoză. Pentru diagnosticul diabetului zaharat gestaţional au fost folosite criteriile National Diabetes Data Group, testul oral de toleranţă la glucoză efectuându-se cu 100 g glucoză. La o dată ulterioară, 5 – 7 ani mai târziu, a fost măsurată greutatea copiilor şi în funcţie de rezultatele pozitive ale mamei la testul oral de toleranţă s-a obţinut o tendinţă pozitivă pentru dezvoltarea diabetului la copil (P < .0001). Acest trend s-a menţinut şi după ce au fost făcute ajustările pentru diferiţi cofactori ca de exemplu: câştigul în greutate al mamei în perioada de sarcină, vârsta mamei, paritatea, etnia, greutatea copilului la naştere.
Urmaşii mamelor care au fost diagnosticate cu diabet gestaţional şi care au urmat tratament în perioada de sarcină au avut un risc mai scăzut pentru obezitate în perioada copilăriei în comparaţie cu mamele care au avut un grad de hiperglicemie mai scăzut şi nu au urmat tratament.
“Rezultatele noastre sugerează faptul că hiperglicemia din sarcină se asociază cu creşterea riscului de obezitate la copil”, precum şi faptul că tratarea DZG poate scădea acest risc, fapte care oferă un motiv în plus pentru efectuarea screeningului pentru DZG la gravide, au notat autorii studiului.
Diabetes Care. 2007;30:2287-2292.
În perioada 1995 – 2000 screeningul diabetului gestaţional s-a făcut în două mari regiuni folosind un test oral de toleranţă cu 50 g glucoză. Pentru diagnosticul diabetului zaharat gestaţional au fost folosite criteriile National Diabetes Data Group, testul oral de toleranţă la glucoză efectuându-se cu 100 g glucoză. La o dată ulterioară, 5 – 7 ani mai târziu, a fost măsurată greutatea copiilor şi în funcţie de rezultatele pozitive ale mamei la testul oral de toleranţă s-a obţinut o tendinţă pozitivă pentru dezvoltarea diabetului la copil (P < .0001). Acest trend s-a menţinut şi după ce au fost făcute ajustările pentru diferiţi cofactori ca de exemplu: câştigul în greutate al mamei în perioada de sarcină, vârsta mamei, paritatea, etnia, greutatea copilului la naştere.
Urmaşii mamelor care au fost diagnosticate cu diabet gestaţional şi care au urmat tratament în perioada de sarcină au avut un risc mai scăzut pentru obezitate în perioada copilăriei în comparaţie cu mamele care au avut un grad de hiperglicemie mai scăzut şi nu au urmat tratament.
“Rezultatele noastre sugerează faptul că hiperglicemia din sarcină se asociază cu creşterea riscului de obezitate la copil”, precum şi faptul că tratarea DZG poate scădea acest risc, fapte care oferă un motiv în plus pentru efectuarea screeningului pentru DZG la gravide, au notat autorii studiului.
Diabetes Care. 2007;30:2287-2292.
