Un nou studiu, publicat în numărul din 21 august
al revistei Neurology, sugerează faptul că scăderea în greutate precede, în
cazul femeilor, cu aproximativ 10 ani diagnosticarea unei demenţe. Într-un
studiu populaţional retrospectiv larg investigatorii de la Mayo Clinic din
Rochester nu au găsit nicio diferenţă între greutatea pacienţilor şi a
indivizilor din grupul de control cu 21 – 30 de ani înaintea instalării
demenţei. Cu toate acestea femeile care ulterior au dezvoltat această boală au
început să scadă din greutate în perioada de 20 de ani care a precedat
diagnosticul. Aceste observaţii nu au fost notate în cazul bărbaţilor.
“Diferenţele dintre bărbaţii şi femeile cu demenţă în ceea ce priveşte greutatea sunt mai probabil mediate de personalitate, de factori sociali, decât de anormalităţi pur biologice. Schimbări ale motivaţiei, ale personalităţii, ale iniţiativei şi nivelul de apatie sunt componente ale bolii şi în acelaşi timp principalii factori care contribuie la pierderea interesului pentru mâncare. Femeile au o probabilitate mai mare decât bărbaţii de a fi implicate în pregătirea mâncării şi, prin urmare, au o probabilitate mai mare de pierdere a interesului în ceea ce priveşte gătitul şi implicit mâncatul în faza prodromală a bolii” a explicat investigatorul principal Dr. David Knopman.
Cu toate că mai multe studii au raportat faptul că scăderea în greutate precede instalarea demenţei, altele au sugerat faptul că obezitatea la cei de vârsta mijlocie, sau chiar la o vârstă mai înaintată, poate fi un factor de risc pentru demenţă. Pentru a cerceta această discrepanţă investigatorii au inclus în studiu toate persoanele diagnosticate cu demenţă înRochester ,
Minnesota
Investigatorii au notat faptul că atât pacienţii cât şi cei din grupul de control aveau aceeaşi greutate cu 21 – 30 de ani înaintea diagnosticării demenţei însă cei cu demenţă cântăreau mai puţin comparativ cu cei din lotul de control cu 9 – 10 ani înaintea stabilirii diagnosticului. În momentul în care sexul masculin a fost analizat separat de cel feminin nu a fost constatată o diferenţă semnificativă între greutatea pacienţilor bărbaţi şi a bărbaţilor din lotul de control în niciunul din intervalele de timp urmărite. În schimb atât femeile mai tinere cât şi cele mai înaintate în vârstă au prezentat acelaşi pattern de scădere în greutate într-o perioadă de până la 20 de ani anterior diagnosticării.
Dr. Knopman subliniază faptul că datele obţinute din studiul de faţă nu sunt extrem de utile pentru punerea diagnosticului însă pierderea în greutate în cazul unui pacient cu demenţă poate indica o nevoie mai mare de sprijin şi asistenţă.
Neurology. 2007;69:739-746.
“Diferenţele dintre bărbaţii şi femeile cu demenţă în ceea ce priveşte greutatea sunt mai probabil mediate de personalitate, de factori sociali, decât de anormalităţi pur biologice. Schimbări ale motivaţiei, ale personalităţii, ale iniţiativei şi nivelul de apatie sunt componente ale bolii şi în acelaşi timp principalii factori care contribuie la pierderea interesului pentru mâncare. Femeile au o probabilitate mai mare decât bărbaţii de a fi implicate în pregătirea mâncării şi, prin urmare, au o probabilitate mai mare de pierdere a interesului în ceea ce priveşte gătitul şi implicit mâncatul în faza prodromală a bolii” a explicat investigatorul principal Dr. David Knopman.
Cu toate că mai multe studii au raportat faptul că scăderea în greutate precede instalarea demenţei, altele au sugerat faptul că obezitatea la cei de vârsta mijlocie, sau chiar la o vârstă mai înaintată, poate fi un factor de risc pentru demenţă. Pentru a cerceta această discrepanţă investigatorii au inclus în studiu toate persoanele diagnosticate cu demenţă în
Investigatorii au notat faptul că atât pacienţii cât şi cei din grupul de control aveau aceeaşi greutate cu 21 – 30 de ani înaintea diagnosticării demenţei însă cei cu demenţă cântăreau mai puţin comparativ cu cei din lotul de control cu 9 – 10 ani înaintea stabilirii diagnosticului. În momentul în care sexul masculin a fost analizat separat de cel feminin nu a fost constatată o diferenţă semnificativă între greutatea pacienţilor bărbaţi şi a bărbaţilor din lotul de control în niciunul din intervalele de timp urmărite. În schimb atât femeile mai tinere cât şi cele mai înaintate în vârstă au prezentat acelaşi pattern de scădere în greutate într-o perioadă de până la 20 de ani anterior diagnosticării.
Dr. Knopman subliniază faptul că datele obţinute din studiul de faţă nu sunt extrem de utile pentru punerea diagnosticului însă pierderea în greutate în cazul unui pacient cu demenţă poate indica o nevoie mai mare de sprijin şi asistenţă.
Neurology. 2007;69:739-746.
