Utilizarea diureticelor la pacienţii obezi cu
insuficienţă cardiacă diastolică reduce problemele respiratorii din timpul
somnului, raportează cercetătorii italieni în numărul din august al revistei
Chest. Dr. Caterina B. Bucca împreună cu colegii ei de la universitatea din
Torino notează că edemul căilor respiratorii superioare poate contribui la
apariţia unui fenomen de colaps la nivelul faringelui care poate, la rândul său, cauza
creşterea prevalenţei apneei obstructive din timpul somnului.
Studiul a fost efectuat pe un lot de 15 pacienţi spitalizaţi care prezentau apnee de somn obstructivă severă, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă diastolică. Pacienţilor li s-a administrat 20 mg furosemid IV şi 100 mg spironolactonă de două ori pe zi, timp de trei zile. Tratamentul diuretic a dus la reducerea greutăţii (de la 111.5 kg la 109.0 kg), la reducerea tensiunii arteriale şi la reducerea indexului de apnee-hipoxie (AHI, de la 74.89 la 57.17 evenimente pe oră). A crescut de asemenea, în mod semnificativ, patenţa căilor aeriene superioare.
Aceste date sugerează faptul că tratamentul diuretic poate avea un efect benefic în tratamentul apneei de somn – au concluzionat cercetătorii, care susţin efectuarea unor studii pe perioade mai lungi înainte de a putea face recomandări terapeutice.
Chest 2007;132:440-446.
Studiul a fost efectuat pe un lot de 15 pacienţi spitalizaţi care prezentau apnee de somn obstructivă severă, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă diastolică. Pacienţilor li s-a administrat 20 mg furosemid IV şi 100 mg spironolactonă de două ori pe zi, timp de trei zile. Tratamentul diuretic a dus la reducerea greutăţii (de la 111.5 kg la 109.0 kg), la reducerea tensiunii arteriale şi la reducerea indexului de apnee-hipoxie (AHI, de la 74.89 la 57.17 evenimente pe oră). A crescut de asemenea, în mod semnificativ, patenţa căilor aeriene superioare.
Aceste date sugerează faptul că tratamentul diuretic poate avea un efect benefic în tratamentul apneei de somn – au concluzionat cercetătorii, care susţin efectuarea unor studii pe perioade mai lungi înainte de a putea face recomandări terapeutice.
Chest 2007;132:440-446.
