Într-un studiu efectuat asupra bolnavilor cu diabet
zaharat tip 1 valorile cele mai ridicate ale hemoglobinei glicozilate, în
comparaţie cu valorile cele mai scăzute ale acesteia, sau asociat cu mai mult
decât dublarea riscului de mortalitate de orice cauză şi cu triplarea riscului
de mortalitate datorat unei afecţiuni cardiovasculare. Rezultatele studiului
condus de Dr. Anoop Shankar de la National University din Singapore şi de colegii
acestuia de la Universitatea Wisconsin din Madison au fost publicate în numărul
din august al revistei Wisconsin at Madison.
Echipa doctorului Shankar a studiat 879 de pacienţi cu diabet zaharat tip 1, înrolaţi între 1980 şi 1982 şi urmăriţi până în 2001. În momentul înrolării nici un participant nu avea nicio afecţiune cardiovasculară şi nici afecţiune renală în stadiu terminal.
Pacienţii care au avut nivele ale hemoglobinei glicozilate situate în cea mai înaltă quartilă (mai mult sau egal cu 12.1%) au avut un risc relativ de 2.42 pentru mortalitatea de orice cauză şi de 3.28 pentru afecţiunile cardiovasculare în comparaţie cu quartila cu valoarea cea mai scăzută a valorii hemoglobinei glicozilate (egal sau mai mic decât 9.4%). Dr. Shankar a afirmat că această asociere pare a fi independentă de alţi cofactori incluzând vârsta, perioada trecută de la debutul diabetului, BMI, proteinuria sau nivelul colesterolului.
Implicaţiile rezultatelor obţinute de echipa de cercetare pot consta în faptul că pe lângă prevenirea complicaţiilor microvasculare, un control bun al diabetului cu valori ale glicemiei aproape de normal, poate de asemenea creşte perioada de supravieţuire a pacienţilor cu diabet tip 1. Având însă în vedere faptul că studiul de faţă nu a fost un trial randomizat datele prezentate cu pot fi prezentate ca probe directe. Pe de altă parte o serie de alţi cofactori asociaţi cu bolile cardiovasculare ca de exemplu valoarea trigliceridelor plasmatice, valoarea altor subclase de lipoproteine sau markeri ai disfuncţiei endoteliale nu au fost urmăriţi în studiul de faţă.
Am J Epidemiol 2007;166:393-402.
Echipa doctorului Shankar a studiat 879 de pacienţi cu diabet zaharat tip 1, înrolaţi între 1980 şi 1982 şi urmăriţi până în 2001. În momentul înrolării nici un participant nu avea nicio afecţiune cardiovasculară şi nici afecţiune renală în stadiu terminal.
Pacienţii care au avut nivele ale hemoglobinei glicozilate situate în cea mai înaltă quartilă (mai mult sau egal cu 12.1%) au avut un risc relativ de 2.42 pentru mortalitatea de orice cauză şi de 3.28 pentru afecţiunile cardiovasculare în comparaţie cu quartila cu valoarea cea mai scăzută a valorii hemoglobinei glicozilate (egal sau mai mic decât 9.4%). Dr. Shankar a afirmat că această asociere pare a fi independentă de alţi cofactori incluzând vârsta, perioada trecută de la debutul diabetului, BMI, proteinuria sau nivelul colesterolului.
Implicaţiile rezultatelor obţinute de echipa de cercetare pot consta în faptul că pe lângă prevenirea complicaţiilor microvasculare, un control bun al diabetului cu valori ale glicemiei aproape de normal, poate de asemenea creşte perioada de supravieţuire a pacienţilor cu diabet tip 1. Având însă în vedere faptul că studiul de faţă nu a fost un trial randomizat datele prezentate cu pot fi prezentate ca probe directe. Pe de altă parte o serie de alţi cofactori asociaţi cu bolile cardiovasculare ca de exemplu valoarea trigliceridelor plasmatice, valoarea altor subclase de lipoproteine sau markeri ai disfuncţiei endoteliale nu au fost urmăriţi în studiul de faţă.
Am J Epidemiol 2007;166:393-402.
