Dr. Zimetbaum, de la Beth Israel Deaconess Medical Center din Boston a evaluat, împreună cu colegii săi, evoluţia a 973 de pacienţi diagnosticaţi pentru prima oară cu FA sau flutter atrial. Vârsta medie a fost de 66 de ani iar 40% din participanţi au fost de sex feminin. Pe o perioadă medie de follow-up de 2 ani 46 de bărbaţi şi 39 de femei au necesitat implantare permanentă de pacemaker din cauza bradiaritmiei. După ce s-au făcut ajustările pentru condiţiile demografice şi statusul cardiovascular, utilizarea amiodaronei s-a asociat cu un hazard ratio (HR) de 2.01 pentru necesitatea implantării de pacemaker. Alţi factori de risc independenţi au fost: vârsta (HR, 1.44 pe decadă) şi diagnosticul de fibrilaţie atrială (HR, 3.83). S-a notat şi o tendinţă de creştere a riscului odată cu creşterea dozei de amiodaronă (> 200 mg/zi).
“Efectul amiodaronei a fost modificat de sexul participantului, cu un risc semnificativ pentru implant de pacemaker în cazul femeilor dar nu şi în cazul sexului masculin (HR = 4.69 versus 1.05, p = 0.02)," au raportat investigatorii. Interacţiunea dintre tratamentul cu amiodaronă şi sexul pacientului a rămas semnificativă şi după ce au fost luate în considerare doza de medicament, greutatea corporală, BMI, ori utilizarea altor medicamente antiaritmice.
Variabilitatea în ceea ce priveşte biodisponibilitatea medicamentului, distribuţia, metabolizarea şi eliminarea acestuia poate fi rezultatul unor diferenţe specifice legate de sex privind absorbţia medicamentului, legarea acestuia de proteine, activitatea citocromului P450, transportul drogului şi eliminarea acestuia. Echipa de cercetare sugerează faptul că ar trebui avută în vedere mai multă prudenţă atunci când acest drog este prescris la femei şi ar trebui menţinute doze scăzute mai ales la femeile vârstnice deoarece vârsta se asociază de asemenea cu creşterea necesităţii implantării de pacemaker.
Arch Intern Med 2007;167:1648-1653.