Medicina, dispreţuind orice galanterie, le defineşte fără menajamente ''primipare întârziate''. Sunt femeile care au primul copil după 30 de ani. Ce se poate spune despre cele ''foarte întârziate'' care devin mame după 40 de ani, tot mai numeroase. Italia deţine primatul de ţară occidentală cu natalitatea cea mai tardivă, cu o medie de aproape cinci copii la fiecare 100 /4,6 la sută, născuţi de femei peste 40 de ani/. Aceste date, referitoare la anul 2005, au fost elaborate din cifrele ISTAT /Institutul Naţional de Statistică/ de către demograful şi directorul centrului pentru cercetare asupra dinamicilor sociale de al Universitatea Bocconi din Milano, Francesco Billari. În unele părţi ale Italiei există date şi mai accentuate: de exemplu, în Sardinia, unde copiii născuţi din mame de peste 40 de ani reprezintă 7,2 la sută.
Într-un studiu publicat de Billari şi alţi cercetători, în revista ''Population and development'', sunt comparate datele naşterilor la mame peste 40 de ani din diferite ţări occidentale, din 1970 până aproape de zilele noastre. În unele ţări /SUA, Suedia, Danemarca/ procentul gravidităţii întârziate s-a dublat în 30 de ani, trecând de la 1,2-1,4 la sută în 1970, la 2,3-2,9 la sută în 2003. În ţări ca Franţa, Spania şi Olanda, în schimb, datele au rămas aproape stabile /2,7 la sută/ dar oricum inferioare datelor referitoare
Cercetătorii explică în acest fel diferenţele: cu cât este mai mare ambiţia şi dorinţa de a face carieră, cu atât mai mult este întârziată căsătoria şi naşterea unui copil. Chiar şi ştiinţa îşi aduce propria contribuţie. Un tip de informaţie ''miraculoasă'' privind tehnicile de procreaţie asistată - se explică
Care sunt riscurile medicale pentru o sarcină la vârsta de peste 40 de ani? ''De la 40 de ani în sus, dificultăţile sunt majore, atât pentru a rămâne însărcinată, cât în cursul gravidităţii şi naşterii'', avertizează profesorul Alberto Revelli, de la ''Biotehnica reproducerii'' şi director al Centrului de medicină a reproducerii de
În ceea ce priveşte fătul, la 40 de ani, calitatea ovocitelor este mai scăzută comparativ cu cea a femeilor mai tinere. Riscul de malformaţii este prin urmare mai ridicat. Expunerea la acest risc impune femeilor de 40 de ani o monitorizare mai intensă, prin urmare poate fi de folos un număr mai mare de examinări, dar numai pentru prevenire, nu şi pentru vindecare. Femeile tinere de obicei nu se supun amniocentezei, dar atunci când o femeie de 40 de ani descoperă că fătul este afectat de sindromul Down, nu poate fi tratată. Singura intervenţie posibilă este avortul terapeutic. Acelaşi lucru este valabil, din păcate, şi pentru celelalte maladii cromozomice, care pot provoca polimalformaţii sau retard mintal. Riscul biologic este fără îndoială mai ridicat după 40 de ani. Controlul este util pentru maladiile prezente, dar nu şi pentru a li se administra un remediu.
În ceea ce priveşte naşterea, necunoscuta cu care se confruntă cel mai frecvent o femeie de 40 de ani este cezariana, care vizează circa 35 la sută dintre femei, comparativ cu 25 la sută la femeile de 25 de ani. Cu toate că, aşa cum a explicat profesorul Revelli, cezariana este legată mai mult de o neplăcere psihologică decât fizică. Dar obstacolele nu se încheie odată cu naşterea. Ce i se mai poate întâmpla unei mame de peste 40 de ani? ''Energia sa, rezistenţa sa fizică, oboseala sa nu pot fi comparate cu cele ale mamelor mai tinere. De la orele de somn în funcţie de supt la gestionarea practică a copilului există o perturbare substanţială. În plus, mama tânără are o abordare 'animalică', pe când cea de peste 40 de ani una 'cerebrală', cu toate complicaţiile ce pot deriva de aici'', punctează în final profesorul Revelli. /Rompres/
