În anul 2004, o tânără de 22 de ani din Argentina a murit de insuficienţă hepatică după ce i s-a administrat a şaptea injecţie cu adaos de fier. Un an mai târziu, aceeaşi substanţă a provocat moartea unei alte persoane. ”Medicamentul” respectiv era un fals, care conţinea şi nişte substanţe toxice. Tot un fals era şi documentaţia privind conţinutul şi modul de fabricaţie al respectivului ”medicament”, motiv pentru care nu s-a reuşit să se descopere substanţa toxică care a provocat moartea acelor oameni.
„Falsificarea medicamentelor ia proporţii din ce în ce mai mari în întreaga lume şi reprezintă un pericol global”, avertiza Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la sesiunea plenară din luna aprilie. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) apreciază că falsurile reprezintă aproximativ 6 la sută din medicamentele care circulă pe piaţa mondială, dar în ţările în curs de dezvoltare cantitatea de medicamente falsificate atinge 20-30 la sută din totalul existent pe piaţă. Majoritatea acestor falsuri imită în special medicamentele folosite împotriva unor boli larg răspândite în ţările în curs de dezvoltare: malaria şi SIDA. În Europa, conform unui studiu realizat între anii 2000-2005, 170 de produse medicamentoase s-au dovedit a fi falsificate.
În cazurile de medicamente contrafăcute, problema protejării mărcii, veniturile fabricilor de medicamente şi evaziunea fiscală faţă de state (daunele putând ajunge până la 500 miliarde de euro) pot să pară probleme mărunte în comparaţie cu efectele dăunătoare pe care respectivele substanţe le pot avea asupra sănătăţii sau chiar vieţii. Nu este deloc un lucru uşor ca cineva să se descurce în această lume a medicamentelor falsificate, contrafăcute. În întreaga lume apar extrem de multe anunţuri de publicitate făcute unor medicamente şi este foarte dificil ca cineva să se descurce în acest hăţiş, ne mai vorbind de faptul că este aproape imposibil să descopere falsul medicament. Există însă anumite puncte de sprijin.
În primul rând este un fals oricare tabletă, injecţie sau alifie similare prin aspectul lor exterior medicamentelor originale, dar preparate fără autorizaţie. Poate fi considerat drept un medicament fals şi unul original, dar cu termenul de garanţie depăşit şi reetichetat cu ”un termen nou de garanţie”. Se consideră un fals orice fel de medicament care este preparat în mod diferit faţă de modul de producere autorizat de către forurile competente. Dacă într-un medicament există prea puţină substanţă activă, acesta poate fi la fel de nociv ca unul care conţine anumite substanţe în cantităţi prea mari. De asemenea, este un fals medicamentul care conţine alte substanţe decât cele prevăzute în reţeta originală sau care nu conţine nici un fel de substanţă activă. În acest din urmă caz, bolnavii nu doar că au fost păcăliţi, cumpărând o substanţă nefolositoare, dar tratamentul cu astfel de medicament poate întârzia vindecarea şi chiar poate pune în pericol viaţa bolnavilor. În special în lumea lipsită de orice control a internetului apar propuneri aparent atractive de medicamente. Dar jumătate din medicamentele propuse spre vânzare pe internet sunt falsuri! Anunţul prin care se recomandă ca bolnavii să-şi întrebe medicul sau farmacistul despre vreun medicament trebuie luat foarte în serios de către cei tentaţi să cumpere diverse medicamente neverificate.
Este de neînţeles de ce există atât de multe persoane care preferă să cumpere medicamente prin filiere ilegale, mai ales dacă ţinem seama că medicamentele false nu sunt mai ieftine decât cele autentice. Unul din motive ar putea fi faptul că medicamentul vândut în acest fel poate fi cumpărat fără nicio restricţie birocratică. În lumea (interlopă) a medicamentelor contrafăcute se pot obţine cu uşurinţă chiar şi medicamentele care în farmacii se vând doar pe reţete. Nu este întâmplător nici faptul că majoritatea substanţelor false sunt aşa-numitele substanţe pentru creşterea potenţei la bărbaţi. /Rompres/
