Celulele stem sunt celule umane care au capacitatea de a se diferenţia în toate cele peste 200 de tipuri celulare ale omului, a declarat prof. dr. Gheorghe Peltecu, directorul Maternităţii Filantropia. Bolile care pot fi tratate prin transplantul de celule stem sunt leucemiile (acute, cronice), limfoame (limfom Hodgkin şi non-Hodkgin), anemii, boli genetice ale sistemului imun, distrofii musculare, mielomul multiplu, neuroblastomul, disfuncţii metabolice ereditare. Prof. dr. Gheorghe Peltecu a evidenţiat faptul că aceste celule stem vor putea fi utilizate pentru vindecarea bolilor cardiovasculare, Parkinson, Alzheimer, diabet zaharat, cancer mamar, cancer renal, sarcomul Ewing.
Celulele stem sunt celule nespecializate, care se reînnoiesc continuu, prin diviziuni celulare succesive, şi, în anumite condiţii fiziologice sau experimentale, se pot diferenţia în diverse tipuri celulare - miocite, hepatocite, celule beta-pancreatice. Din punct de vedere al vârstei organismului în care se găsesc, celulele stem sunt de două tipuri - celule stem embrionare (sunt celule pluripotente şi posedă capacitatea de a se diferenţia într-o gamă foarte largă de tipuri celulare) şi celulele stem adulte (sunt celule multipotente şi se găsesc în ţesuturi diferenţiate şi au capacitatea de a se diferenţia în tipul celular al ţesutului respectiv, cu rol în regenerarea tisulară). Principalele surse pentru celulele stem sunt măduva osoasă hematogenă, sângele periferic, sângele din cordonul ombilical.
Tendinţa actuală este de folosire a sângelui din cordonul ombilical, datorită mai multor avantaje, explică prof. dr. Gheorghe Peltecu. Aceste avantaje sunt incidenţa scăzută de apariţie a GVHD (Graft Versus Host Disease), datorită imaturităţii imunologice. Recoltarea celulelor stem este relativ uşoară, fiind un produs neutilizat după naştere, cu risc scăzut de transmitere a unor agenţi infecţioşi, precum HIV sau viruşii hepatici. Transplantul poate fi realizat cu succes chiar şi după zece ani de la recoltare.
În ceea ce priveşte recoltarea sângelui din cordonul ombilical, specialistul a subliniat că aceasta poate avea loc în sala de naşteri, în timp ce placenta se găseşte în uter, sau după scoaterea placentei, adică în afara uterului, cea de-a doua metodă putându-se desfăşura într-o cameră alăturată, care îndeplineşte condiţiile de asepsie şi antisepsie.Colectarea în uter se face imediat după naşterea copilului, cordonul ombilical este clampat şi secţionat. Se puncţionează vena ombilicală şi se recoltează sângele în pungi speciale. Sunt necesare minimum 80 ml de sânge.Recoltarea în afara uterului se realizează similar, după scoaterea placentei. După recoltare, sângele este stocat temporar, în anumite condiţii de temperatură, şi apoi transportat către centrul de procesare. /Rompres/
