Pacienţii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 70 de
ani, cu markeri pozitivi pentru infecţia cu virus hepatitic C (HCV), sunt
expuşi unui risc crescut de a dezvolta o afecţiune renală în fază terminală,
susţin rezultatele unui studiu retrospectiv de cohortă publicat în numărul din
25 iunie al revistei Archives of
Internal Medicine. A fost deja făcută o legătură între infecţia cronică cu
virus hepatitic C şi
glomerulonefrităa afirmat Dr. Judith I. Tsui de la
University of California
Investigatorii au efectuat un studiu retrospectiv de cohortă în care au fost incluşi 474.369 adulţi, veterani, cu nivele ale creatininei serice determinate în perioada 1 octombrie 2000 – 30 septembrie 2001 şi cu anticorpi anti HCV determinaţi în decursul primului an care a urmat datei determinării creatininei. Afecţiunea renală tratată în ultimul stadiu a fost definită ca iniţierea dializei pe termen lung sau transplant renal.
Cercetările făcute au arătat că 52.874 (11.1%) din cei 474.369 de pacienţi aveau anticorpi anti HCV pozitivi iar aceşti pacienţi au avut o probabilitate mai mare de a dezvolta o afecţiune renală tratată în ultimul stadiu. Noile date ridică problema modificării guidelinurilor. Astfel se pune problema dacă screeningul pentru HCV, recomandat a fi făcut la pacienţii cu afecţiune renală avansată în ultimul stadiu şi cu boală renală cronică severă, nu ar trebui extins şi pentru cei cu o afecţiune renală cronică moderată. Se ridică de asemenea întrebarea dacă pacienţii cu anticorpi anti HCV nu ar trebui să urmeze un screening de rutină pentru afecţiunile renale cronice.
În viitor studiile ar trebui să investigheze dacă tratamentul de eradicare al HCV alterează riscul de dezvoltare a unei afecţiuni renale şi dacă tratamentele existente pentru întârzierea progresiunii bolii renale cronice sunt eficiente la cei cu infecţie cronică cu HCV.
Arch Intern Med. 2007;167:1271-1276.
Investigatorii au efectuat un studiu retrospectiv de cohortă în care au fost incluşi 474.369 adulţi, veterani, cu nivele ale creatininei serice determinate în perioada 1 octombrie 2000 – 30 septembrie 2001 şi cu anticorpi anti HCV determinaţi în decursul primului an care a urmat datei determinării creatininei. Afecţiunea renală tratată în ultimul stadiu a fost definită ca iniţierea dializei pe termen lung sau transplant renal.
Cercetările făcute au arătat că 52.874 (11.1%) din cei 474.369 de pacienţi aveau anticorpi anti HCV pozitivi iar aceşti pacienţi au avut o probabilitate mai mare de a dezvolta o afecţiune renală tratată în ultimul stadiu. Noile date ridică problema modificării guidelinurilor. Astfel se pune problema dacă screeningul pentru HCV, recomandat a fi făcut la pacienţii cu afecţiune renală avansată în ultimul stadiu şi cu boală renală cronică severă, nu ar trebui extins şi pentru cei cu o afecţiune renală cronică moderată. Se ridică de asemenea întrebarea dacă pacienţii cu anticorpi anti HCV nu ar trebui să urmeze un screening de rutină pentru afecţiunile renale cronice.
În viitor studiile ar trebui să investigheze dacă tratamentul de eradicare al HCV alterează riscul de dezvoltare a unei afecţiuni renale şi dacă tratamentele existente pentru întârzierea progresiunii bolii renale cronice sunt eficiente la cei cu infecţie cronică cu HCV.
Arch Intern Med. 2007;167:1271-1276.
