Bolile cardiovasculare rămân pe
primul loc în ceea ce priveşte mortalitatea, deşi în ultimii ani tratamentul
acestora a cunoscut progrese importante. Dintre aceste boli, cele mai grave
sunt infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, atacul ischemic
tranzitor şi bolile vasculare periferice. Tratamentele recente ţintesc din ce
în ce mai mult factorii de risc individuali şi mai puţin cauza bolii. Sunt
necesare terapii care să se adreseze direct mecanismelor bolilor
cardiometabolice, susţin specialiştii.
Obezitatea abdominală şi rezistenţa la insulină sunt cunoscute drept factori care pot duce la apariţia bolilor cardiometabolice. Studiile au demonstrat că acumularea grăsimii, predominant în regiunea abdominală, prin modificările metabolice asociate, reprezintă un risc mare pentru bolile cardiovasculare şi moartea prematură.
Riscul cardiometabolic este definit ca riscul global de a dezvolta diabet zaharat tip 2 şi boli cardiovasculare.
În ultimii ani s-a dovedit cât de importantă este şi distribuţia grăsimii în organism. Astfel, noile date demonstrează legătura strânsă dintre obezitatea intraabdominală (acumularea de grăsime în cavitatea abdominală, în jurul organelor interne) şi riscul de apariţie a bolilor cardiovasculare. Din ce în ce mai mult, ţesutul gras a început să fie considerat ca un organ endocrin, care contribuie în mod direct la riscul cardiometabolic, prin secreţia unor substanţe cu efect vascular, metabolic şi inflamator.
Obezitatea abdominală (care poate fi determinată simplu prin măsurarea circumferinţei taliei) se asociază cu riscul de apariţie a bolilor metabolice (dislipidemie, rezistenţă la insulină, diabet zaharat tip 2, inflamaţie, tromboză) şi a celor cardiovasculare. Conform definiţiei din recomandările experţilor internaţionali, bărbaţii cu circumferinţa taliei mai mare de 102 cm şi femeile cu circumferinţa taliei peste 88 cm au obezitate intraabdominală. Acest ţesut conţine celule cu rol în stocarea şi eliberarea energiei necesare organismului. Insulina controlează acest proces, de aceea diabetul zaharat tip 2 cu obezitate se caracterizează printr-o cantitate mare de combustibil, stocat sub formă de trigliceride.
Obezitatea abdominală (grăsimea din jurul taliei) este frecvent asociată cu factori de risc, cum ar fi: nivele scăzute de HDL colesterol, trigliceridele crescute, creşterea nivelului glucozei în sânge, creşterea tensiunii arteriale, fumatul, nivele crescute de LDL colesterol.
Având în vedere prevalenţa în creştere a afecţiunilor cardiometabolice, este necesară o abordare terapeutică sigură şi eficace, adresată multiplilor factori de risc cardiometabolic. Reducerea în greutate a pacienţilor cu obezitate intraabdominală este însoţită de reducerea grăsimii din jurul organelor interne. Chiar şi o scădere de 5-10% a greutăţii corporale se însoţeşte de îmbunătăţirea factorilor de risc cardiometabolic, cum ar fi trigliceridele, HDL colesterolul şi rezistenţa la insulină.
Hiperactivarea sistemului endocanabinoid (sistem complex al organismului, care reglează mediul intern şi comportamentul alimentar) este o cauză importantă de obezitate intraabdominală, cu factori de risc asociaţi. Receptorii endocanabinoizi CB1 (prezenţi în creier, ţesut gras, tract gastrointestinal, ficat şi muşchi scheletic) mediază funcţii importante ale sistemului endocanabinoid (reglarea aportului alimentar, implicarea în metabolismul lipidic şi glucidic) astfel încât blocarea lor îmbunătăţeşte multipli factori de risc cardiometabolic (obezitate intraabdominală, trigliceride, HDL colesterol, control glicemic) şi are un rol important în prevenirea riscului cardiometabolic. /Rompres/
Obezitatea abdominală şi rezistenţa la insulină sunt cunoscute drept factori care pot duce la apariţia bolilor cardiometabolice. Studiile au demonstrat că acumularea grăsimii, predominant în regiunea abdominală, prin modificările metabolice asociate, reprezintă un risc mare pentru bolile cardiovasculare şi moartea prematură.
Riscul cardiometabolic este definit ca riscul global de a dezvolta diabet zaharat tip 2 şi boli cardiovasculare.
În ultimii ani s-a dovedit cât de importantă este şi distribuţia grăsimii în organism. Astfel, noile date demonstrează legătura strânsă dintre obezitatea intraabdominală (acumularea de grăsime în cavitatea abdominală, în jurul organelor interne) şi riscul de apariţie a bolilor cardiovasculare. Din ce în ce mai mult, ţesutul gras a început să fie considerat ca un organ endocrin, care contribuie în mod direct la riscul cardiometabolic, prin secreţia unor substanţe cu efect vascular, metabolic şi inflamator.
Obezitatea abdominală (care poate fi determinată simplu prin măsurarea circumferinţei taliei) se asociază cu riscul de apariţie a bolilor metabolice (dislipidemie, rezistenţă la insulină, diabet zaharat tip 2, inflamaţie, tromboză) şi a celor cardiovasculare. Conform definiţiei din recomandările experţilor internaţionali, bărbaţii cu circumferinţa taliei mai mare de 102 cm şi femeile cu circumferinţa taliei peste 88 cm au obezitate intraabdominală. Acest ţesut conţine celule cu rol în stocarea şi eliberarea energiei necesare organismului. Insulina controlează acest proces, de aceea diabetul zaharat tip 2 cu obezitate se caracterizează printr-o cantitate mare de combustibil, stocat sub formă de trigliceride.
Obezitatea abdominală (grăsimea din jurul taliei) este frecvent asociată cu factori de risc, cum ar fi: nivele scăzute de HDL colesterol, trigliceridele crescute, creşterea nivelului glucozei în sânge, creşterea tensiunii arteriale, fumatul, nivele crescute de LDL colesterol.
Având în vedere prevalenţa în creştere a afecţiunilor cardiometabolice, este necesară o abordare terapeutică sigură şi eficace, adresată multiplilor factori de risc cardiometabolic. Reducerea în greutate a pacienţilor cu obezitate intraabdominală este însoţită de reducerea grăsimii din jurul organelor interne. Chiar şi o scădere de 5-10% a greutăţii corporale se însoţeşte de îmbunătăţirea factorilor de risc cardiometabolic, cum ar fi trigliceridele, HDL colesterolul şi rezistenţa la insulină.
Hiperactivarea sistemului endocanabinoid (sistem complex al organismului, care reglează mediul intern şi comportamentul alimentar) este o cauză importantă de obezitate intraabdominală, cu factori de risc asociaţi. Receptorii endocanabinoizi CB1 (prezenţi în creier, ţesut gras, tract gastrointestinal, ficat şi muşchi scheletic) mediază funcţii importante ale sistemului endocanabinoid (reglarea aportului alimentar, implicarea în metabolismul lipidic şi glucidic) astfel încât blocarea lor îmbunătăţeşte multipli factori de risc cardiometabolic (obezitate intraabdominală, trigliceride, HDL colesterol, control glicemic) şi are un rol important în prevenirea riscului cardiometabolic. /Rompres/
