După datele raportate de autorul studiului în numărul din luna iunie a revistei Lancet, combinaţia a două droguri: mifepristone plus misoprostol este cea mai convenabilă pentru întreruperea sarcinii, însă în multe ţări mifepristone nu este disponibilă. Calea şi intervalul de administrare optim al misoprostolului încă nu au fost determinate.
Dr. Helena von Hertzen de la OMS din Geneva a înrolat în studiu, împreună cu colaboratorii ei, 2046 de femei sănătoase, însărcinate, care solicitau întreruperea sarcinii. Participantele au fost tratate la centre din Armenia, Georgia, Cuba, India, Mongolia şi Vietnam. Vârsta gestaţională maximă a fost de 63 de zile. Participantele au fost randomizate în patru grupuri: trei doze de 0.8 mg de misoprostol administrate sublingual sau pe cale intravaginală la intervale de 3 sau de 12 ore. Eficacitatea a fost determinată la 2 săptămâni după administrarea ultimei doze.
Cercetătorii au raportat că, atunci când dozele au fost administrate la interval de 3 ore, sarcina a continuat să se dezvolte la 6% din femeile care au primit tratamentul pe cale sublinguală şi la 4% din femeile la care drogul a fost administrat intravaginal. În ceea ce priveşte administrarea la intervale de 12 ore, calea sublinguală a fost în mod semnificativ mai puţin eficientă în comparaţie cu cea intravaginală (9% versus 5%, p=0.01).
Avortul complet a fost raportat la 84% din femeile care au primit tratament sublingual la intervale de 3 ore şi la 78% din femeile care au primit tratamentul la interval de 12 ore. În comparaţie, prin administrare intravaginală ratele de avort complet au fost de 85% pentru interval de 3 ore, respectiv de 83% pentru intervalul de administrare de 12 ore.
Eficacitatea mai mare a drogului atunci când este administrat la intervale de 3 ore s-a asociat cu efecte adverse mai multe, incluzând greţuri, vărsături, diaree, stare de răceală sau febră. Durerea a fost cel mai frecvent simptom înregistrat, astfel încât oamenii de ştiinţă recomandă ca în cazul în care misoprostolul este utilizat singur să fie însoţit şi de administrarea unui antialgic pe întreaga perioadă a procesului de avort.
Femeile cu sarcinile cu vârsta gestaţională cuprinsă între 57 şi 63 de zile au avut un risc semnificativ mai mare de eşec în comparaţie cu sarcinile de 49 de zile sau sub 49 de zile.
„Avortul efectuat timpuriu este mai acceptat din punct de vedere politic şi are o susţinere mai mare din partea publicului”-notează ," Dr. Beverly Winikoff şi Dr. Anne Rachel Davis, de la Columbia University din New York, în editorialul care însoţeşte articolul. „Din acest motiv întreruperea timpurie a unei sarcini este mai degrabă susţinută din fonduri publice”.
Lancet 2007;369:1904-1906,1938-1946.