O comparaţie globală asupra
accesului pacienţilor la noile terapii în cancer reflectă mari inegalităţi
între diferite ţări, a arătat în cadrul conferinţei de presă prilejuite de
Forumul Healthcare cu tema ”Accesul populaţiei la tratamente de ultimă
generaţie” , dr. Nils Wilking, de la Institutul Karolinska din Suedia, unul
dintre autorii Raportului ”Karolinska”. Dr. Nils Wilking a spus că nu cunoaşte direct situaţia din
România, dar, din informaţiile primite, numai o treime dintre bolnavii de
cancer din România au acces la noile tratamente. El a precizat că România nu a
fost inclusă în raportul amintit, dar se studiază posibilitatea includerii ei
într-un alt proiect dedicat celor mai noi state primite în U.E., întrucât acest
lucru este benefic pentru noua Europă.
Raportul realizat de Dr. Nils Wilking, specialist oncolog la Karolinska Institute din Stockholm şi Dr. Bengt Jönsson, director al Centre for Health Economics de la Stockholm School of Economics, reprezintă o actualizare şi o îmbunătăţire a raportului publicat anterior de aceeaşi autori, în 2005.
Noul raport se referă la 25 de ţări, între care Australia, Canada, Noua Zeelanda, Japonia, Africa de Sud şi SUA, precum şi la 19 ţări europene, cu o populaţie totală de 984 de milioane, şi analizează accesul pacienţilor la 67 medicamente inovatoare anti-cancer. Documentul arată că Austria, Franţa, Elveţia şi SUA deţin o poziţie fruntaşă în utilizarea noilor medicamente în cancer, Franţa înlocuind Spania ca poziţie faţă de primul raport publicat în 2005. Potrivit dr.Wilking, introducerea noilor terapii în cancer este “redusă şi înceată” în Noua Zeelandă, Polonia, Cehia, Africa de Sud şi Marea Britanie. El a adăugat că cele mai mari diferenţe în introducerea noilor terapii pe piaţă apar în cazul terapiilor pentru cancerul colorectal şi cel pulmonar, acestea fiind printre primele cauze de mortalitate prin cancer, atât la bărbaţi, cât şi la femei.
“Am descoperit că, în SUA, supravieţuirea pacienţilor este legată în mod semnificativ de introducerea noilor terapii. Dintr-o perspectivă europeană am observat diferenţe de acces la terapie, care se reflectă în datele de supravieţuire în cinci mari state europene: Franţa, Germania, Italia, Spania şi Marea Britanie. Franţa are cea mai înaltă rată de supravieţuire la cinci ani pentru toate tipurile de cancer: 71% pentru femei şi 53% pentru bărbaţi. Raportul arată, de asemenea, că, în Franţa, Spania, Germania şi Italia, 51-52% dintre pacienţii cu cancer au fost trataţi cu medicamente lansate după 1985, în timp ce numai 40% dintre pacienţii din Marea Britanie au avut acces la aceste medicamente”, a spus dr. Wilking.
El a opinat că pentru rezolvarea inechităţii accesului la tratament, factorii de decizie şi autorităţile în domeniul politicilor de sănătate trebuie să ia măsuri pentru rezolvarea acestor inegalităţi, astfel încât accesul la terapiile noi să nu mai fie condiţionat de ţara de origine a pacientului”. Referitor la cheltuieli, dr. Wilking a subliniat că, deşi cancerul reprezintă a doua sau a treia boală în majoritatea ţărilor, cheltuielile pentru îngrijirile medicale alocate sunt într-o proporţie semnificativ mai mică decât procentul ocupat de cancere din totalul afecţiunilor. “5-6% din totalul cheltuielilor de sănătate sunt alocate pentru cancer; din acestea numai 10-20% reprezintă cheltuielile cu medicamentele; costurile medicamentelor anti-cancer reprezintă, pe de altă parte, numai 5% din totalul cheltuielilor cu medicamentele, pentru toate bolile.
Între recomandările propuse de autorii raportului, dr. Nils Wilking a amintit: reducerea perioadei de evaluare a autorizaţiilor de punere pe piaţă a noilor medicamente din domeniul cancerului; garanţia faptului că, odată aprobat, medicamentul este disponibil la nivel naţional, fără nici o amânare din cauza negocierilor legate de preţ şi compensare; asigurarea unei evaluări rapide economice sau de tehnologie pentru a facilita accesul pacienţilor; asigurarea de fonduri adecvate pentru noile medicamente în cadrul sistemului de sănătate şi la nivelul bugetelor de spital, preferabil pe baza unei planificări prealabile, în mod pro-activ şi nu reactiv. /Rompres/.
Raportul realizat de Dr. Nils Wilking, specialist oncolog la Karolinska Institute din Stockholm şi Dr. Bengt Jönsson, director al Centre for Health Economics de la Stockholm School of Economics, reprezintă o actualizare şi o îmbunătăţire a raportului publicat anterior de aceeaşi autori, în 2005.
Noul raport se referă la 25 de ţări, între care Australia, Canada, Noua Zeelanda, Japonia, Africa de Sud şi SUA, precum şi la 19 ţări europene, cu o populaţie totală de 984 de milioane, şi analizează accesul pacienţilor la 67 medicamente inovatoare anti-cancer. Documentul arată că Austria, Franţa, Elveţia şi SUA deţin o poziţie fruntaşă în utilizarea noilor medicamente în cancer, Franţa înlocuind Spania ca poziţie faţă de primul raport publicat în 2005. Potrivit dr.Wilking, introducerea noilor terapii în cancer este “redusă şi înceată” în Noua Zeelandă, Polonia, Cehia, Africa de Sud şi Marea Britanie. El a adăugat că cele mai mari diferenţe în introducerea noilor terapii pe piaţă apar în cazul terapiilor pentru cancerul colorectal şi cel pulmonar, acestea fiind printre primele cauze de mortalitate prin cancer, atât la bărbaţi, cât şi la femei.
“Am descoperit că, în SUA, supravieţuirea pacienţilor este legată în mod semnificativ de introducerea noilor terapii. Dintr-o perspectivă europeană am observat diferenţe de acces la terapie, care se reflectă în datele de supravieţuire în cinci mari state europene: Franţa, Germania, Italia, Spania şi Marea Britanie. Franţa are cea mai înaltă rată de supravieţuire la cinci ani pentru toate tipurile de cancer: 71% pentru femei şi 53% pentru bărbaţi. Raportul arată, de asemenea, că, în Franţa, Spania, Germania şi Italia, 51-52% dintre pacienţii cu cancer au fost trataţi cu medicamente lansate după 1985, în timp ce numai 40% dintre pacienţii din Marea Britanie au avut acces la aceste medicamente”, a spus dr. Wilking.
El a opinat că pentru rezolvarea inechităţii accesului la tratament, factorii de decizie şi autorităţile în domeniul politicilor de sănătate trebuie să ia măsuri pentru rezolvarea acestor inegalităţi, astfel încât accesul la terapiile noi să nu mai fie condiţionat de ţara de origine a pacientului”. Referitor la cheltuieli, dr. Wilking a subliniat că, deşi cancerul reprezintă a doua sau a treia boală în majoritatea ţărilor, cheltuielile pentru îngrijirile medicale alocate sunt într-o proporţie semnificativ mai mică decât procentul ocupat de cancere din totalul afecţiunilor. “5-6% din totalul cheltuielilor de sănătate sunt alocate pentru cancer; din acestea numai 10-20% reprezintă cheltuielile cu medicamentele; costurile medicamentelor anti-cancer reprezintă, pe de altă parte, numai 5% din totalul cheltuielilor cu medicamentele, pentru toate bolile.
Între recomandările propuse de autorii raportului, dr. Nils Wilking a amintit: reducerea perioadei de evaluare a autorizaţiilor de punere pe piaţă a noilor medicamente din domeniul cancerului; garanţia faptului că, odată aprobat, medicamentul este disponibil la nivel naţional, fără nici o amânare din cauza negocierilor legate de preţ şi compensare; asigurarea unei evaluări rapide economice sau de tehnologie pentru a facilita accesul pacienţilor; asigurarea de fonduri adecvate pentru noile medicamente în cadrul sistemului de sănătate şi la nivelul bugetelor de spital, preferabil pe baza unei planificări prealabile, în mod pro-activ şi nu reactiv. /Rompres/.
