Leptina şi grelina par a influenţa, la unii
pacienţi, „setea” pentru alcool, raportează în numărul din luna iunie a Alcoholism:
Clinical and Experimental Research cercetătorii germani. Studii recente
sugerează faptul că hormoni şi peptide reglatoare ale apetitului pot avea
implicaţii în neurobiologia poftei pentru alcool, explică Dr. Thomas
Hillemacher de la University Hospital
Erlangen, Germania .
Oamenii de ştiinţă au determinat nivelul leptinei şi grelinei din mostre provenite de la 188 de pacienţi spitalizaţi într-un centru de dezintoxicare. Investigatorii au utilizat tipologia Lesch pentru a clasifica pacienţii în patru clase de dependeţă de alcool. Tipul 1 de dependenţă (“alergicul”)-cei care suferă din cauza renunţării la un consum mare de alcool şi folosesc alcoolul pentru a micşora simptomatologia dată de renunţarea la consum. Tipul 2 (“anxiosul”)-cei care utilizează alcoolul pentru efectul său anxiolitic. Tipul 3 (“depresivul”)-cei care suferă de o tulburare afectivă care motivează abuzul de alcool. Tipul 4 (“de adaptare”)-cei care suferă de anumite defecte cerebrale, tulburări comportamentale şi au o povară socială.
Nivelul leptinei(corelat cu indexul de masă corporală) a fost cel mai mare în cazul tipului 4 şi cel mai redus în cazul tipului 1. Nivelul grelinei a fost de asemenea cel mai ridicat în cazul tipului 4, însă diferenţa nu a fost semnificativă. Mai mult decât atât, rezultatele indică faptul că a existat o asociere între nivelul leptinei şi pofta pentru alcool la pacienţii consumatori de bere şi de vin, dar nu şi la cei consumatori de băuturi spirtoase. Această asociere nu a fost notată în cazul grelinei.
Aceste noi date au o importanţă specială deoarece subliniază existenţa unui mecanism comun implicat atât în pofta de mâncare cât şi în pofta pentru alcool-concluzionează oamenii de ştiinţă. “Rezultatele studiului nostru indică faptul că mecanismele care reglează apetitul, ca de exemplu secreţia de grelină şi de leptină, au o importanţă variată în diferitele subtipuri de dependenţă de alcool”. Cercetarea mecanismelor neurobiologice implicate în aceste subtipuri poate avea de asemenea importanţă pentru crearea unei farmacoterapii mai specifice.
Alcohol Clin Exp Res 2007;31.
Oamenii de ştiinţă au determinat nivelul leptinei şi grelinei din mostre provenite de la 188 de pacienţi spitalizaţi într-un centru de dezintoxicare. Investigatorii au utilizat tipologia Lesch pentru a clasifica pacienţii în patru clase de dependeţă de alcool. Tipul 1 de dependenţă (“alergicul”)-cei care suferă din cauza renunţării la un consum mare de alcool şi folosesc alcoolul pentru a micşora simptomatologia dată de renunţarea la consum. Tipul 2 (“anxiosul”)-cei care utilizează alcoolul pentru efectul său anxiolitic. Tipul 3 (“depresivul”)-cei care suferă de o tulburare afectivă care motivează abuzul de alcool. Tipul 4 (“de adaptare”)-cei care suferă de anumite defecte cerebrale, tulburări comportamentale şi au o povară socială.
Nivelul leptinei(corelat cu indexul de masă corporală) a fost cel mai mare în cazul tipului 4 şi cel mai redus în cazul tipului 1. Nivelul grelinei a fost de asemenea cel mai ridicat în cazul tipului 4, însă diferenţa nu a fost semnificativă. Mai mult decât atât, rezultatele indică faptul că a existat o asociere între nivelul leptinei şi pofta pentru alcool la pacienţii consumatori de bere şi de vin, dar nu şi la cei consumatori de băuturi spirtoase. Această asociere nu a fost notată în cazul grelinei.
Aceste noi date au o importanţă specială deoarece subliniază existenţa unui mecanism comun implicat atât în pofta de mâncare cât şi în pofta pentru alcool-concluzionează oamenii de ştiinţă. “Rezultatele studiului nostru indică faptul că mecanismele care reglează apetitul, ca de exemplu secreţia de grelină şi de leptină, au o importanţă variată în diferitele subtipuri de dependenţă de alcool”. Cercetarea mecanismelor neurobiologice implicate în aceste subtipuri poate avea de asemenea importanţă pentru crearea unei farmacoterapii mai specifice.
Alcohol Clin Exp Res 2007;31.
