Schimbările rapide ale presiunii atmosferice, în
mod particular cele care se asociază furtunilor cu fulgere, preced deseori
“micro-epidemiile” de pneumotorace spontan idiopatic, raportează o echipă de
cercetători din Europa în numărul din iunie al revistei Chest. Dr. Marco
Alifano a investigat, împreună cu asociaţii săi, registrele pacienţilor cu
pneumotorace spontan idiopatic care s-au prezentat la două spitale din Bolonia în
perioada 2000-2004. Oamenii de ştiinţă au obţinut de asemenea rapoartele
meteorologice pentru această perioadă.
Au fost înregistrate 294 de evenimente
care au avut loc în 271 de zile iar 84% din cazurile de pneumotorace au apărut
adunate în 76 de grupuri. Dr. Alifano, de la Spitalul Hotel-Dieu din Paris a evidenţiat o
legătură semnificativă între aceste grupuri de persoane şi diferenţele presiunii
atmosferice medii din ziua premergătoare evenimentului. Asocierea a fost în mod
particular mai evidentă în cazul furtunilor puternice cu multe fulgere.
“Pneumotoraxul a fost înregistrat în
54% din zilele furtunoase şi doar în 17% din cazuri a apărut în zile în care nu
s-au înregistrat furtuni (p < 0.0001)-au notat autorii studiului. Aceştia
sugerează că un gradient presional transpulmonar, cauzat de scăderea presiunii
atmosferice, poate determina o distensie rapidă a bulelor de emfizem ulterior
cu ruperea pereţilor acestora şi apariţia pneumotoracelui.
În contrast cu aceste date, nu s-a
observat vreo altă asociere a pneumotoracelui spontan idiopatic cu anotimpul,
temperatura ori cu alţi factori de mediu.
Chest 2007;131:1877-1882.