În momentul în care Crown
Shakur a decedat din cauza înfometării, avea vârsta de şase luni şi cântărea
doar 1.600 de grame. Părinţii săi vegetarieni, care l-au hrănit în principal cu
lapte de soia şi suc de mere, au fost condamnaţi recent în Atlanta pentru
crimă, omor din imprudenţă şi cruzime, notează Nina Planck, autoare a cărţii
”Mâncare adevărată: Ce să mâncăm şi de ce”. Această tragedie specială, cel
puţin a treia condamnare a unor părinţi vegetarieni în ultimii patru ani, este
posibil să se fi datorat în mare măsură ignoranţei. Dar ar trebui să atragă
după sine discuţii deschise despre nutriţie.
Carenţele de proteine reprezintă unul dintre pericolele dietei vegetariene pentru bebeluşi. Nutriţioniştii obişnuiau să vorbească despre proteine de ”primă clasă” (care se găsesc în carne, peşte, ouă, lapte) şi proteine de ”clasa a II-a” (din vegetale), dar în zilele noastre nu se mai folosesc aceşti termeni, fiind consideraţi denigratori la adresa vegetarienilor.
Adevărul este că oamenii preferă proteinele şi grăsimile animale în locul cerealelor şi cartofilor, deoarece acestea conţin toţi aminoacizii esenţiali pentru viaţă, în proporţia necesară. Ceea ce nu se poate spune despre proteinele vegetale, care sunt inferioare din punct de vedere cantitativ şi calitativ - chiar şi soia.
O dietă vegetariană poate fi lipsită de vitamina B12, care se găseşte numai în produsele provenind de la animale; vitaminele A şi D se găsesc numai în carne, peşte, ouă şi unt precum şi mineralele necesare calciu şi zinc. Când bebeluşilor nu li administrează aceşti nutrienţi, ei vor suferi de creştere întârziată, rahitism şi afecţiuni la nivelul sistemului nervos.
Părinţii vegetarieni responsabili ştiu că laptele de la sân este ideal. Acesta conţine multe din componentele necesare organismului, inclusiv colesterol (pe care bebeluşii îl folosesc pentru crearea celulelor nervoase) precum şi nenumăraţi factori de imunitate şi creştere. Atunci când alăptarea nu este posibilă, laptele de soia şi sucul de mere, chiar şi în cantităţi suficiente, nu reprezintă un substitut suficient pentru o formulă de calitate în ceea ce îi priveşte pe sugari. Cu toate acestea, până şi un copil care a fost alăptat este expus riscului. Studiile arată că laptele unei mame vegetariene nu conţine suficient acid docosahexanoic /DHA/, grăsimea omega 3 care se găseşte în peştele gras. Este dificil de apreciat importanţa DHA, vitală pentru dezvoltarea ochilor şi a creierului.
O dietă vegetariană este la fel de periculoasă şi pentru bebeluşii înţărcaţi şi cei de peste un an, care au nevoie de multe proteine şi calciu. Mult prea des, vegetarienii recurg la soia, care, de fapt inhibă creşterea şi reduce absorbţia de proteine şi minerale. Acesta este şi motivul pentru care oficiali din domeniul sănătăţii din Marea Britanie, Canada şi alte ţări sunt precauţi în ceea ce priveşte consumul de soia de către bebeluşi. (Dar nu este şi cazul SUA, probabil din cauza faptului că politica farmaceutică recurge în mare măsură la soia).
Un adult care a fost bine hrănit în viaţa intrauterină şi în primii ani de viaţă ar putea alege la un moment dat să fie vegetarian, dar bebeluşii sunt construiţi din proteine, calciu, colesterol şi ulei de peşte. Copiii hrăniţi numai cu vegetale nu vor primi nutrienţii valoroşi de care au nevoie, pentru a trăi şi a se dezvolta. /Rompres/
Carenţele de proteine reprezintă unul dintre pericolele dietei vegetariene pentru bebeluşi. Nutriţioniştii obişnuiau să vorbească despre proteine de ”primă clasă” (care se găsesc în carne, peşte, ouă, lapte) şi proteine de ”clasa a II-a” (din vegetale), dar în zilele noastre nu se mai folosesc aceşti termeni, fiind consideraţi denigratori la adresa vegetarienilor.
Adevărul este că oamenii preferă proteinele şi grăsimile animale în locul cerealelor şi cartofilor, deoarece acestea conţin toţi aminoacizii esenţiali pentru viaţă, în proporţia necesară. Ceea ce nu se poate spune despre proteinele vegetale, care sunt inferioare din punct de vedere cantitativ şi calitativ - chiar şi soia.
O dietă vegetariană poate fi lipsită de vitamina B12, care se găseşte numai în produsele provenind de la animale; vitaminele A şi D se găsesc numai în carne, peşte, ouă şi unt precum şi mineralele necesare calciu şi zinc. Când bebeluşilor nu li administrează aceşti nutrienţi, ei vor suferi de creştere întârziată, rahitism şi afecţiuni la nivelul sistemului nervos.
Părinţii vegetarieni responsabili ştiu că laptele de la sân este ideal. Acesta conţine multe din componentele necesare organismului, inclusiv colesterol (pe care bebeluşii îl folosesc pentru crearea celulelor nervoase) precum şi nenumăraţi factori de imunitate şi creştere. Atunci când alăptarea nu este posibilă, laptele de soia şi sucul de mere, chiar şi în cantităţi suficiente, nu reprezintă un substitut suficient pentru o formulă de calitate în ceea ce îi priveşte pe sugari. Cu toate acestea, până şi un copil care a fost alăptat este expus riscului. Studiile arată că laptele unei mame vegetariene nu conţine suficient acid docosahexanoic /DHA/, grăsimea omega 3 care se găseşte în peştele gras. Este dificil de apreciat importanţa DHA, vitală pentru dezvoltarea ochilor şi a creierului.
O dietă vegetariană este la fel de periculoasă şi pentru bebeluşii înţărcaţi şi cei de peste un an, care au nevoie de multe proteine şi calciu. Mult prea des, vegetarienii recurg la soia, care, de fapt inhibă creşterea şi reduce absorbţia de proteine şi minerale. Acesta este şi motivul pentru care oficiali din domeniul sănătăţii din Marea Britanie, Canada şi alte ţări sunt precauţi în ceea ce priveşte consumul de soia de către bebeluşi. (Dar nu este şi cazul SUA, probabil din cauza faptului că politica farmaceutică recurge în mare măsură la soia).
Un adult care a fost bine hrănit în viaţa intrauterină şi în primii ani de viaţă ar putea alege la un moment dat să fie vegetarian, dar bebeluşii sunt construiţi din proteine, calciu, colesterol şi ulei de peşte. Copiii hrăniţi numai cu vegetale nu vor primi nutrienţii valoroşi de care au nevoie, pentru a trăi şi a se dezvolta. /Rompres/
