Unii oameni au o viaţă senzorială
mai complicată decât a altora. Majoritatea simt gustul cărnii de ton numai
atunci când o mănâncă. Câţiva însă îi simt gustul atunci când aud un anumit
cuvânt, de exemplu ”castaniete”. Alţii asociază culoarea roşie cu litera ”S”
sau fac alte conexiuni neobişnuite între stimul şi răspuns. Astfel de oameni
sunt cunoscuţi ca fiind sinestezişti, iar fenomenul sinesteziei i-a derutat
pe oamenii de ştiinţă încă de când a fost recunoscut, în urmă cu un secol.
Majoritatea cercetătorilor din domeniu bănuiesc că sinestezia este cauzată de intersectarea unor circuite în creierele sinesteziştilor, dar până de curând ei nu au avut nicio metodă de a verifica această ipoteză. Cu toate acestea, dezvoltarea unei tehnici de rezonanţă magnetică /diffusion-tensor imaging, DTI/ a schimbat situaţia. Romke Rouw şi Steven Scholte din cadrul Universităţii din Amsterdam au aplicat DTI asupra creierelor a 18 femei (cele mai predispuse la experimentarea sinesteziei), care prezintă forma cea mai des întâlnită a acestei stări. Este numită sinestezia grafem-culoare. Este vorba de tendinţa de a vedea literele şi numerele în culori.
DTI măsoară direcţia de mişcare a moleculelor de apă. Având în vedere că filamentele care conectează celulele nervoase distante sunt înconjurate de mielină, care restricţionează mişcarea apei, aceste molecule tind să se mişte de-a lungul unui filament şi nu în afara lui. Concluzia este că această tehnică poate detecta fascicule de astfel de filamente mergând dintr-o parte a creierului către cealaltă.
Dr. Row şi dr. Scholte au ales să studieze sinestezia grafem-culoare din două motive. Unul îl reprezintă faptul că este un fenomen des întâlnit. Celălat, deoarece există o ipoteză specifică drept cauză a lui. Anterior, studii de scanare a creierului au demonstrat că partea din creier care identifică forma cuvântului este o zonă denumită circumvoluţie fuziformă. Aceasta se află lângă o zonă cunoscută drept V4, care identifică culoarea. Amândouă se luminează simultan în scanerele tradiţionale atunci când cineva experimentează sinestezia grafem-culoare, astfel că o legătură neobişnuită între ele este un lucru evident de căutat. Aşa cum relatează cei doi cercetători în ultima ediţie a revistei Nature Neuroscience, DTI arată într-adevăr conexiuni puternice între aceste două zone ale creierului sinesteziştilor atunci când sunt scanaţi şi văd litere şi numere care le evocă culori. Apar, de asemenea, şi alte conexiuni neobişnuite, fapt ce sugerează că fenomenul este mai complex decât s-a crezut. În schimb, creierele a 18 voluntari nesinestezişti, de acelaşi sex şi aceeaşi vârstă cu sinesteziştii, nu au prezentat astfel de conexiuni puternice.
Revelaţiile au mers şi mai departe. Anumite tipuri de sinestezişti de tip grafem-culoare prezintă o conectivitate mai mare decât a altora. Ca parte a acestui studiu, Dr Rouw le-a cerut voluntarilor ei să completeze un chestionar în legătură cu ce au experimentat în senzaţiile lor colorate. Unii au scris că au văzut culoarea proiectată asupra oricărui cuvânt sau număr care li s-a arătat. Membrii acestui grup sunt cunoscuţi ca ”proiectori”. Alţii, cunoscuţi ca ”asociatori”, au declarat că au văzut culoarea numai cu ochii minţii. Deşi ambele grupuri de sinestezişti au mult mai multă conectivitate decât nesinesteziştii, proiectorii au mai multă decât asociatorii. Dr Rouw şi dr Scholte nu sunt încă siguri ce formă iau conexiunile mai puternice. Ele ar putea fi rezultatul existenţei mai multor filamente decât cele normale care leagă zonele în chestiune. Sau filamentele ar putea fi mai ample decât este normal. Sau mielina filamentelor ar putea fi mai groasă, fapt ce ar amplifica semnalul care trece de-a lungul lor, precum şi menţinerea moleculelor de apă pe calea cea bună.
Cum începe sinestezia (cu alte cuvinte cum devin conexiunile atât de puternice) este încă neclar. Există dovezi ale factorului genetic, după cum susţine dr Rouw, dar şi învăţarea ar putea fi implicată în acest fenomen. Oamenii nu se nasc cu conceptul literei ”A”. ªi cu siguranţă nu se nasc nici cu conceptul de literă ”A” colorată în roşu ca focul - aşa cum susţin sinesteziştii că simt. /Rompres/
Majoritatea cercetătorilor din domeniu bănuiesc că sinestezia este cauzată de intersectarea unor circuite în creierele sinesteziştilor, dar până de curând ei nu au avut nicio metodă de a verifica această ipoteză. Cu toate acestea, dezvoltarea unei tehnici de rezonanţă magnetică /diffusion-tensor imaging, DTI/ a schimbat situaţia. Romke Rouw şi Steven Scholte din cadrul Universităţii din Amsterdam au aplicat DTI asupra creierelor a 18 femei (cele mai predispuse la experimentarea sinesteziei), care prezintă forma cea mai des întâlnită a acestei stări. Este numită sinestezia grafem-culoare. Este vorba de tendinţa de a vedea literele şi numerele în culori.
DTI măsoară direcţia de mişcare a moleculelor de apă. Având în vedere că filamentele care conectează celulele nervoase distante sunt înconjurate de mielină, care restricţionează mişcarea apei, aceste molecule tind să se mişte de-a lungul unui filament şi nu în afara lui. Concluzia este că această tehnică poate detecta fascicule de astfel de filamente mergând dintr-o parte a creierului către cealaltă.
Dr. Row şi dr. Scholte au ales să studieze sinestezia grafem-culoare din două motive. Unul îl reprezintă faptul că este un fenomen des întâlnit. Celălat, deoarece există o ipoteză specifică drept cauză a lui. Anterior, studii de scanare a creierului au demonstrat că partea din creier care identifică forma cuvântului este o zonă denumită circumvoluţie fuziformă. Aceasta se află lângă o zonă cunoscută drept V4, care identifică culoarea. Amândouă se luminează simultan în scanerele tradiţionale atunci când cineva experimentează sinestezia grafem-culoare, astfel că o legătură neobişnuită între ele este un lucru evident de căutat. Aşa cum relatează cei doi cercetători în ultima ediţie a revistei Nature Neuroscience, DTI arată într-adevăr conexiuni puternice între aceste două zone ale creierului sinesteziştilor atunci când sunt scanaţi şi văd litere şi numere care le evocă culori. Apar, de asemenea, şi alte conexiuni neobişnuite, fapt ce sugerează că fenomenul este mai complex decât s-a crezut. În schimb, creierele a 18 voluntari nesinestezişti, de acelaşi sex şi aceeaşi vârstă cu sinesteziştii, nu au prezentat astfel de conexiuni puternice.
Revelaţiile au mers şi mai departe. Anumite tipuri de sinestezişti de tip grafem-culoare prezintă o conectivitate mai mare decât a altora. Ca parte a acestui studiu, Dr Rouw le-a cerut voluntarilor ei să completeze un chestionar în legătură cu ce au experimentat în senzaţiile lor colorate. Unii au scris că au văzut culoarea proiectată asupra oricărui cuvânt sau număr care li s-a arătat. Membrii acestui grup sunt cunoscuţi ca ”proiectori”. Alţii, cunoscuţi ca ”asociatori”, au declarat că au văzut culoarea numai cu ochii minţii. Deşi ambele grupuri de sinestezişti au mult mai multă conectivitate decât nesinesteziştii, proiectorii au mai multă decât asociatorii. Dr Rouw şi dr Scholte nu sunt încă siguri ce formă iau conexiunile mai puternice. Ele ar putea fi rezultatul existenţei mai multor filamente decât cele normale care leagă zonele în chestiune. Sau filamentele ar putea fi mai ample decât este normal. Sau mielina filamentelor ar putea fi mai groasă, fapt ce ar amplifica semnalul care trece de-a lungul lor, precum şi menţinerea moleculelor de apă pe calea cea bună.
Cum începe sinestezia (cu alte cuvinte cum devin conexiunile atât de puternice) este încă neclar. Există dovezi ale factorului genetic, după cum susţine dr Rouw, dar şi învăţarea ar putea fi implicată în acest fenomen. Oamenii nu se nasc cu conceptul literei ”A”. ªi cu siguranţă nu se nasc nici cu conceptul de literă ”A” colorată în roşu ca focul - aşa cum susţin sinesteziştii că simt. /Rompres/
