În urmă cu zece ani,
Richard Ostley, un editor de la Time Magazine scria :''Poate că medicina va fi
constrânsă să înceapă să stabilească un parteneriat cu religia, pentru a uşura
suferinţele pacienţilor şi a-i ajuta să se însănătoşească''. Previziunea începe
să se adeverească, având în vedere faptul că cel puţin 30 de universităţi
americane, între care Harvard Medical School, au inclus, în
programele facultăţilor de medicină, cursuri de ''Religie, spiritualitate şi
sănătate''. De altfel, impulsul a provenit de la o cercetare realizată de
American Academy of Family Physicians. 99 la sută din medicii de familie din
SUA sunt convinşi că credinţa şi speranţa ce se naşte din aceasta pot favoriza
însănătoşirea, iar dintre aceştia 75 la sută consideră că un rol foarte
important trebuie să i se acorde rugăciunii, notează Luigi Dell'Aglio în
articolul semnat în ziarul catolic italian Avvenire.
Încă din 1998 tot în Statele Unite, o mare instituţie de cercetare publică, National Institute of Health (Institutul american al sănătăţii), în subordinea guvernului federal, a început să facă cercetări şi să elaboreze studii pentru a înţelege măsura în care dimensiunea spirituală şi rugăciunea pot influenţa asupra succesului terapiilor şi oricum asupra calităţii vieţii bolnavului.
În schimb, în Europa multietnică este abordată o chestiune şi mai delicată: medicul trebuie oare să ţină seama de tradiţia religioasă specială în care se recunoaşte pacientul? ''Pentru că nu toate religiile consideră durerea şi boala în acelaşi fel. La întrebarea 'ce sens să dăm dovezii de durere?', diferitele religii răspund în mod diferit. ªi atunci există multe moduri diferite de a suferi'', susţine Michel Meslin, care la Sorbona a creat Institutul de cercetare pentru studiul religiilor. În acest institut s-a format un grup de lucru din care fac parte medici de la Assistance Publique din Paris şi istorici ai religiilor, filosofi şi psihanalişti. Iar colaborarea este promiţătoare.
Rugăciunea este un instrument puternic de ajutor pentru pacient, consideră Institutul SUA al Sănătăţii, care a finanţat National Center for Complementary and Alternative Medicine. Aici se studiază reacţiile fiziologice şi psihologice provocate de practici spirituale cum sunt rugăciunea şi meditaţia. Toate aceste iniţiative prind viaţă şi la cererea opiniei publice: 80 la sută dintre americani atribuie credinţei o putere terapeutică. S-a ajuns astfel la Mind Boby Institute creat de Herbert Benson, de la Universitatea din Harvard, considerat susţinătorul terapiilor ''noetice'' (care mobilizează mintea, 'nous' în greacă). Suferinţa îţi copleşeşte mintea; pentru a învinge încercuirea, profesorul a lansat 'breakout principle', adică principiul detaşării de orice gând.
Time Magazine arată că Benson s-a adresat unor pacienţi pentru a afla de la ei ce acţiune reuşeşte cel mai bine, după părerea lor, să detaşeze mintea de durere şi de pesimism. Majoritatea pacienţilor au răspuns că breakout-ul este realizat cel mai eficient prin rugăciune. ''Detaşarea'' recomandată de Benson încetineşte metabolismul şi respiraţia, scade tensiunea. ''Se produc tipuri speciale de unde cerebrale care induc cele două emisfere ale creierului să lucreze în mod mai integrat''. Aceste practici nu scutesc autorităţile sanitare să garanteze tratamentele normale împotriva durerii. Durere, împotriva căreia, mai cu seamă cea de natură oncologică, trebuie să fie puse în acţiune toate terapiile, biologice şi psihologice. Până acum, prea adesea aceste îngrijiri au fost considerate o pierdere inutilă de timp pentru medicină; atributul ''paliative'' a contribuit la marginalizarea lor şi la golirea lor de conţinut.
La ora actuală se fac cercetări pentru a le face mai eficiente. ªi se recunoaşte necesitatea de a le aplica în toate cazurile, pentru ca să se pună capăt indiferenţei faţă de ceea ce teologul francez Jean-Yves Baziou a numit ''scandalul omului care suferă''.
Rugăciunea şi meditaţia acţionează asupra creierului şi produc un sentiment de uşurare. Cercetătorii de la Duke University, din Carolina de Nord, au demonstrat că cine se duce cu regularitate la biserică şi citeşte Sfintele Scripturi, la bătrâneţe nu va suferi de tensiune arterială şi nu va risca să sufere un ictus sau infarct. Revista 'Lancet' descrie un studiu, realizat într-o unitate coronariană, în care se măsoară şi efectul rugăciunii rostite, pentru pacient, de către rudele sale sau de către grupuri de rugăciune. Rezultatul a fost că nu s-a înregistrat nici o îmbunătăţire imediată; dar au scăzut cu 36 la sută complicaţiile şi a scăzut mortalitatea la şase luni de la incident.
Pe marginea acestor date, şi a tuturor celorlalte obţinute în cadrul cercetărilor, au izbucnit discuţii nesfârşite. Mecanismele prin intermediul cărora răgăciunea şi meditaţia acţionează asupra sănătăţii sunt încă în mare parte necunoscute pentru ştiinţă. Se ştie încă prea puţin despre biochimia creierului. De aceea disputele sunt încinse. În faţa terapiilor noetice, mulţi oameni de ştiinţă sunt sceptici. Nu reuşesc să găsească o explicaţie tangibilă, adică ştiinţifică. Adesea obiectează, soluţia este empirică: ajutorul către pacient se manifestă mai ales în sfera psihologică şi atunci interpretarea rezultatului depinde mult de cel care o analizează, dacă este un credincios sau nu. În orice caz, dezbaterea duce la apariţia tot mai multor studii noi, pentru a cunoaşte mai bine dimensiunea fenomenului şi a explica din punct de vedere ştiinţific mecanismele mentale şi fiziologice prin care se produce. (Rompres)
Încă din 1998 tot în Statele Unite, o mare instituţie de cercetare publică, National Institute of Health (Institutul american al sănătăţii), în subordinea guvernului federal, a început să facă cercetări şi să elaboreze studii pentru a înţelege măsura în care dimensiunea spirituală şi rugăciunea pot influenţa asupra succesului terapiilor şi oricum asupra calităţii vieţii bolnavului.
În schimb, în Europa multietnică este abordată o chestiune şi mai delicată: medicul trebuie oare să ţină seama de tradiţia religioasă specială în care se recunoaşte pacientul? ''Pentru că nu toate religiile consideră durerea şi boala în acelaşi fel. La întrebarea 'ce sens să dăm dovezii de durere?', diferitele religii răspund în mod diferit. ªi atunci există multe moduri diferite de a suferi'', susţine Michel Meslin, care la Sorbona a creat Institutul de cercetare pentru studiul religiilor. În acest institut s-a format un grup de lucru din care fac parte medici de la Assistance Publique din Paris şi istorici ai religiilor, filosofi şi psihanalişti. Iar colaborarea este promiţătoare.
Rugăciunea este un instrument puternic de ajutor pentru pacient, consideră Institutul SUA al Sănătăţii, care a finanţat National Center for Complementary and Alternative Medicine. Aici se studiază reacţiile fiziologice şi psihologice provocate de practici spirituale cum sunt rugăciunea şi meditaţia. Toate aceste iniţiative prind viaţă şi la cererea opiniei publice: 80 la sută dintre americani atribuie credinţei o putere terapeutică. S-a ajuns astfel la Mind Boby Institute creat de Herbert Benson, de la Universitatea din Harvard, considerat susţinătorul terapiilor ''noetice'' (care mobilizează mintea, 'nous' în greacă). Suferinţa îţi copleşeşte mintea; pentru a învinge încercuirea, profesorul a lansat 'breakout principle', adică principiul detaşării de orice gând.
Time Magazine arată că Benson s-a adresat unor pacienţi pentru a afla de la ei ce acţiune reuşeşte cel mai bine, după părerea lor, să detaşeze mintea de durere şi de pesimism. Majoritatea pacienţilor au răspuns că breakout-ul este realizat cel mai eficient prin rugăciune. ''Detaşarea'' recomandată de Benson încetineşte metabolismul şi respiraţia, scade tensiunea. ''Se produc tipuri speciale de unde cerebrale care induc cele două emisfere ale creierului să lucreze în mod mai integrat''. Aceste practici nu scutesc autorităţile sanitare să garanteze tratamentele normale împotriva durerii. Durere, împotriva căreia, mai cu seamă cea de natură oncologică, trebuie să fie puse în acţiune toate terapiile, biologice şi psihologice. Până acum, prea adesea aceste îngrijiri au fost considerate o pierdere inutilă de timp pentru medicină; atributul ''paliative'' a contribuit la marginalizarea lor şi la golirea lor de conţinut.
La ora actuală se fac cercetări pentru a le face mai eficiente. ªi se recunoaşte necesitatea de a le aplica în toate cazurile, pentru ca să se pună capăt indiferenţei faţă de ceea ce teologul francez Jean-Yves Baziou a numit ''scandalul omului care suferă''.
Rugăciunea şi meditaţia acţionează asupra creierului şi produc un sentiment de uşurare. Cercetătorii de la Duke University, din Carolina de Nord, au demonstrat că cine se duce cu regularitate la biserică şi citeşte Sfintele Scripturi, la bătrâneţe nu va suferi de tensiune arterială şi nu va risca să sufere un ictus sau infarct. Revista 'Lancet' descrie un studiu, realizat într-o unitate coronariană, în care se măsoară şi efectul rugăciunii rostite, pentru pacient, de către rudele sale sau de către grupuri de rugăciune. Rezultatul a fost că nu s-a înregistrat nici o îmbunătăţire imediată; dar au scăzut cu 36 la sută complicaţiile şi a scăzut mortalitatea la şase luni de la incident.
Pe marginea acestor date, şi a tuturor celorlalte obţinute în cadrul cercetărilor, au izbucnit discuţii nesfârşite. Mecanismele prin intermediul cărora răgăciunea şi meditaţia acţionează asupra sănătăţii sunt încă în mare parte necunoscute pentru ştiinţă. Se ştie încă prea puţin despre biochimia creierului. De aceea disputele sunt încinse. În faţa terapiilor noetice, mulţi oameni de ştiinţă sunt sceptici. Nu reuşesc să găsească o explicaţie tangibilă, adică ştiinţifică. Adesea obiectează, soluţia este empirică: ajutorul către pacient se manifestă mai ales în sfera psihologică şi atunci interpretarea rezultatului depinde mult de cel care o analizează, dacă este un credincios sau nu. În orice caz, dezbaterea duce la apariţia tot mai multor studii noi, pentru a cunoaşte mai bine dimensiunea fenomenului şi a explica din punct de vedere ştiinţific mecanismele mentale şi fiziologice prin care se produce. (Rompres)
