Ingineria tisulară reprezintă un domeniu relativ
nou în cadrul ştiinţelor de bază şi clinice, care se preocupă, în parte, cu
crearea de noi ţesuturi ce pot augmenta sau substitui regiuni ale corpului
lezate, defectuoase sau afectate de diverse boli. Abordarea metodei de obţinere
a structurilor tisulare implică adăugarea unor tipuri de celule specifice pe o
matrice polimerică de forma ţesutului ce urmează a fi restaurat.
Scheletul acesta dispare treptat, în vreme ce celulele continuă să se dezvolte pentru a contura forma matricei utilizate. Recent, prin utilizarea unor celule de provenienţă animală, s-au obţinut rezultate de succes în ceea ce priveşte ingineria tisulară a pielii, a vezicii urinare, a cartilajelor şi a altor organe.
În cadrul celei de-a 85-a ediţii a Sesiunii Generale a Asociaţiei Internaţionale pentru Cercetare Dentară, oamenii de ştiinţă au prezentat rezultatele obţinute prin metoda ingineriei tisulare cu celule umane cartilaginoase (condrocite) aplicate pe matrice de cultivare. Din moment ce condrocitele pot fi crescute cu succes în acest mod, cercetătorii au încercat să determine dacă descoperirea lor poate fi potenţată de o anume proteină (proteina osteogenică-1), despre care se ştia că amplifică producţia la nivelul condrocitelor a unui component matriceal extracelular cartilaginos – numit proteoglican. Această problematică nu fusese abordată în prealabil.
Experimentele au fost realizate astfel: s-a prelevat cartilaj sănătos de la nivelul gleznei unui pacient proaspăt decedat, prin reţeaua de donaţie de organe şi ţesuturi din statul Illinois, SUA. S-au izolat condrocite din acest cartilaj şi s-au purificat prin proecedee standard de laborator. Apoi s-au aplicat pe o mică reţea polimerică (acid poliglicolic) cu formă de disc. S-au creat trei astfel de structuri pentru a compara ulterior gradul de creştere celulară şi a producţiei de proteoglicani. Primul model reprezenta o matrice de creştere pe care s-au aplicat doar celule, cel de-al doilea matricea cu celule şi adaos de proteină osteogenică-1, iar cel de-al treilea era o matrice în care s-au încorporat capsule cu eliberare lentă de proteină osteogenică-1 şi condrocite. Structurile au fost menţinute timp de 4 săptămâni, după care s-a analizat creşterea celulară şi producţia de proteoglicani atât în cazul modelului cu proteină osteogenică-1 adăugată sub formă de picături sau capsule cu eliberare lentă temporizată.
Studiul a arătat că condrocitele umane sunt capabile să dezvolte cartilaj prn metoda ingineriei tisulare şi oferă noi progrese promiţătoare în direcţia ingineriei tisulare terapeutice în condiţii de laborator.
Sursa: www.dentistul.net
Scheletul acesta dispare treptat, în vreme ce celulele continuă să se dezvolte pentru a contura forma matricei utilizate. Recent, prin utilizarea unor celule de provenienţă animală, s-au obţinut rezultate de succes în ceea ce priveşte ingineria tisulară a pielii, a vezicii urinare, a cartilajelor şi a altor organe.
În cadrul celei de-a 85-a ediţii a Sesiunii Generale a Asociaţiei Internaţionale pentru Cercetare Dentară, oamenii de ştiinţă au prezentat rezultatele obţinute prin metoda ingineriei tisulare cu celule umane cartilaginoase (condrocite) aplicate pe matrice de cultivare. Din moment ce condrocitele pot fi crescute cu succes în acest mod, cercetătorii au încercat să determine dacă descoperirea lor poate fi potenţată de o anume proteină (proteina osteogenică-1), despre care se ştia că amplifică producţia la nivelul condrocitelor a unui component matriceal extracelular cartilaginos – numit proteoglican. Această problematică nu fusese abordată în prealabil.
Experimentele au fost realizate astfel: s-a prelevat cartilaj sănătos de la nivelul gleznei unui pacient proaspăt decedat, prin reţeaua de donaţie de organe şi ţesuturi din statul Illinois, SUA. S-au izolat condrocite din acest cartilaj şi s-au purificat prin proecedee standard de laborator. Apoi s-au aplicat pe o mică reţea polimerică (acid poliglicolic) cu formă de disc. S-au creat trei astfel de structuri pentru a compara ulterior gradul de creştere celulară şi a producţiei de proteoglicani. Primul model reprezenta o matrice de creştere pe care s-au aplicat doar celule, cel de-al doilea matricea cu celule şi adaos de proteină osteogenică-1, iar cel de-al treilea era o matrice în care s-au încorporat capsule cu eliberare lentă de proteină osteogenică-1 şi condrocite. Structurile au fost menţinute timp de 4 săptămâni, după care s-a analizat creşterea celulară şi producţia de proteoglicani atât în cazul modelului cu proteină osteogenică-1 adăugată sub formă de picături sau capsule cu eliberare lentă temporizată.
Studiul a arătat că condrocitele umane sunt capabile să dezvolte cartilaj prn metoda ingineriei tisulare şi oferă noi progrese promiţătoare în direcţia ingineriei tisulare terapeutice în condiţii de laborator.
Sursa: www.dentistul.net
