O moleculă complexă şi un venin de şarpe ar
putea oferi cercetătorilor o nouă metodă de încredere pentru diagnosticarea
bolilor şi dezvoltarea de noi droguri. Cercetătorii de la Purdue University au
ataşat un capăt liber marcat la o nanomoleculă complexă, numită dendrimer, pe
care ulterior au legat-o de proteinele specifice din celulele vii din veninul
de la şarpele cu clopoţei. Oamenii de ştiinţă vor să găsească o metodă mai
bună pentru constatarea prezenţei, concentraţiei şi funcţiei proteinelor
implicate în fiziopatologia bolilor. Ei speră în egală măsura că noua metodă va
facilita şi va eficientiza modul de diagnostic al bolilor şi în cazul celulelor
umani vii.
“Majoritatea metodelor de diagnostic se aplică pe mostre de sânge sau de ţesut care trebuiesc prelucrate în recipiente speciale de laborator” a afirmat Andy Tao, biochimist la Purdue şi cercetător şef în studiul de faţă. Deoarece interacţiunile moleculare şi funcţiile proteice sunt disturbate atunci când mostrele sunt recoltate, cercetătorii nu pot obţine o imagine exactă a mecanismelor biochimice aflate în legătură cu afecţiuni cancerigene sau cardiace. Tao şi echipa sa au folosit dendrimerii deoarece aceştia pot traversa eficient peretele celular provocând disturbări minime asupra celulei respective iar apoi “etichetează” proteinele specifice cu capete izotopice în timp ce celulele sunt vii. Această manevră permite oamenilor de ştiinţă să determine rolul pe care îl joacă proteinele în anumite boli.
Proteinele sunt cărăuşii informaţiilor genetice la nivel celular, provocând modificări biochimice care vor determina o celulă să se comporte normal sau anormal. De asemenea proteinele au un rol important în direcţionarea răspunsurilor imune.
Referatul privind strategia de descoperire a proteinelor şi a SoPIL (soluble polymer-based isotopic labeling) a fost publicat în Chemical Communications şi în Chemical Biology. Tao a subliniat că pentru a studia proteinele şi funcţiile acestora, echipa de cercetare doreşte să le menţină în mediul lor natural, să observe modul de interacţiune al moleculelor: “recoltarea mostrelor de sânge, celule sau ţesut pentru a extrage şi a studia proteinele în vase de laborator avariază eşantioanele şi distruge mediul natural”.
Echipa de cercetare a folosit celule din venin de şarpe deoarece acesta conţine o concentraţie foarte înaltă de proteine similare cu cele din sângele uman. Aparent proteinele iau parte la procesele biochimice ce au rol în coagulare şi în procesul de sângerare. Înţelegerea modului de acţiune al proteinelor ar putea ajuta la determinarea predispoziţiei pentru afecţiuni cardiace şi neoplazii şi ar fi folositoare pentru diagnosticarea şi dezvoltarea unor noi terapii.
În studiile următoare Tao doreşte să investigheze modul în care dendrimerii sunt capabili să pătrundă cu atâta uşurinţă în celule, ce se întâmplă cu aceştia odată ce au ajuns în celulă şi dacă există vreun efect pe termen lung.
“Majoritatea metodelor de diagnostic se aplică pe mostre de sânge sau de ţesut care trebuiesc prelucrate în recipiente speciale de laborator” a afirmat Andy Tao, biochimist la Purdue şi cercetător şef în studiul de faţă. Deoarece interacţiunile moleculare şi funcţiile proteice sunt disturbate atunci când mostrele sunt recoltate, cercetătorii nu pot obţine o imagine exactă a mecanismelor biochimice aflate în legătură cu afecţiuni cancerigene sau cardiace. Tao şi echipa sa au folosit dendrimerii deoarece aceştia pot traversa eficient peretele celular provocând disturbări minime asupra celulei respective iar apoi “etichetează” proteinele specifice cu capete izotopice în timp ce celulele sunt vii. Această manevră permite oamenilor de ştiinţă să determine rolul pe care îl joacă proteinele în anumite boli.
Proteinele sunt cărăuşii informaţiilor genetice la nivel celular, provocând modificări biochimice care vor determina o celulă să se comporte normal sau anormal. De asemenea proteinele au un rol important în direcţionarea răspunsurilor imune.
Referatul privind strategia de descoperire a proteinelor şi a SoPIL (soluble polymer-based isotopic labeling) a fost publicat în Chemical Communications şi în Chemical Biology. Tao a subliniat că pentru a studia proteinele şi funcţiile acestora, echipa de cercetare doreşte să le menţină în mediul lor natural, să observe modul de interacţiune al moleculelor: “recoltarea mostrelor de sânge, celule sau ţesut pentru a extrage şi a studia proteinele în vase de laborator avariază eşantioanele şi distruge mediul natural”.
Echipa de cercetare a folosit celule din venin de şarpe deoarece acesta conţine o concentraţie foarte înaltă de proteine similare cu cele din sângele uman. Aparent proteinele iau parte la procesele biochimice ce au rol în coagulare şi în procesul de sângerare. Înţelegerea modului de acţiune al proteinelor ar putea ajuta la determinarea predispoziţiei pentru afecţiuni cardiace şi neoplazii şi ar fi folositoare pentru diagnosticarea şi dezvoltarea unor noi terapii.
În studiile următoare Tao doreşte să investigheze modul în care dendrimerii sunt capabili să pătrundă cu atâta uşurinţă în celule, ce se întâmplă cu aceştia odată ce au ajuns în celulă şi dacă există vreun efect pe termen lung.
