Bărbaţii cu cancer de prostată, care se află sub
tratament de privare de hormoni androgenici prezintă un risc de trei ori mai
crescut la dezvoltarea afecţiunilor parodontale, comparativ cu cei de vârsta
similară, dar fără terapie de acest gen. Bărbaţii aflaţi sub tratamente de
privare de androgeni ar trebui incluşi într-un program de urmărire a statusului
parodontal în această etapă terapeutică, afirmă oamenii de ştiinţă ai
Universităţii din Pittsburgh, Pennsylvania, în cadrul unui studiu publicat în
numărul din martie al revistei Journal of
Urology.
Dr. Pouran Famili şi colab. au studiat 68 de pacienţi cu cancer de prostată; dintre aceştia, 41 de persoane au fost supuse unui tratament de privarare a organismului de hormonii androgenici, pe o durată medie de 1,5 ani, în vreme ce restul 27 nu au beneficiat de acest tratament şi ei au servit drept grup-control.
Statusul parodontal a fost evaluat în relaţie cu densitatea mineralelor osului la ambele loturi. Anchetatorii au înregistrat, totodată, factorii de risc ai bolii parodontale, precum vârsta, rasa, fumatul şi istoricul afecţiunii.
Prevalenţa bolii parodontale a fost de 80,5% la bărbaţii aflaţi sub tratamentul de privare de hormoni, spre deosebire de procentul de 3,7% în rândul celor care nu au beneficiat de terapia menţionată pentru tratarea cancerului de prostată.
Privarea organismului de androgeni a fost pusă în corelaţie cu o profunzime semnificativ mai mare a pungilor parodontale şi cu valori crescute ale indicelui de placă bacteriană. Totuşi, nu s-a stabilit nici o asociere între densitatea mineralelor osoase şi afecţiunea parodontală.
Dacă riscul bolii parodontale la bărbaţii cu tratament de privare de androgeni se confirmă în cadrul unor cercetări efectuate pe mase populaţionale mai mari, Dr. Famili sugerează că această corelaţie ar putea avea implicaţii importante de sănătate publică, având în vedere utilizarea răspândită a acestui tip de terapie a cancerului de prostată.
Preluat de la www.dentistul.net
Dr. Pouran Famili şi colab. au studiat 68 de pacienţi cu cancer de prostată; dintre aceştia, 41 de persoane au fost supuse unui tratament de privarare a organismului de hormonii androgenici, pe o durată medie de 1,5 ani, în vreme ce restul 27 nu au beneficiat de acest tratament şi ei au servit drept grup-control.
Statusul parodontal a fost evaluat în relaţie cu densitatea mineralelor osului la ambele loturi. Anchetatorii au înregistrat, totodată, factorii de risc ai bolii parodontale, precum vârsta, rasa, fumatul şi istoricul afecţiunii.
Prevalenţa bolii parodontale a fost de 80,5% la bărbaţii aflaţi sub tratamentul de privare de hormoni, spre deosebire de procentul de 3,7% în rândul celor care nu au beneficiat de terapia menţionată pentru tratarea cancerului de prostată.
Privarea organismului de androgeni a fost pusă în corelaţie cu o profunzime semnificativ mai mare a pungilor parodontale şi cu valori crescute ale indicelui de placă bacteriană. Totuşi, nu s-a stabilit nici o asociere între densitatea mineralelor osoase şi afecţiunea parodontală.
Dacă riscul bolii parodontale la bărbaţii cu tratament de privare de androgeni se confirmă în cadrul unor cercetări efectuate pe mase populaţionale mai mari, Dr. Famili sugerează că această corelaţie ar putea avea implicaţii importante de sănătate publică, având în vedere utilizarea răspândită a acestui tip de terapie a cancerului de prostată.
Preluat de la www.dentistul.net
