În timp ce modificările de mediu îngrijorează
specialiştii din cauza dispariţiei anumitor specii, biologii de la Yale
încearcă să iniţieze capcane care să ducă la moartea virusurilor, conform unui
noi raport din Ecology Letters.
Pentru a evita dispariţia unei anumite populaţii această trebuie nu doar să
supravieţuiască ci să se şi reproducă. Profesorul Paul Turner de la Yale a
încercat să momească o populaţie de virusuri să pătrundă
într-o celulă greşită pentru a preveni reproducearea acestora şi pentru ca
persoana respectivă să dezvolte o formă mai uşoară de boală.
Aceste capcane se pot dezvolta în mod natural sau prin inginerie adăugând la nivelul celulelor anumite poziţii pentru legarea virusurilor, fapt care ar împiedica reproducerea acestora. Turner a demonstrat acest nou concept prin utilizarea unui virus nepatogen pentru om. Populaţiile de virusuri phi-6 au fost expuse unor condiţii de mediu diferite formate din mixturi de habitaturi care permit mai mult sau mai puţin dezvoltarea unei populaţii. Studiile au arătat că atunci când numărul de capcane a depăşit un anumit prag la nivelul mixturilor populaţia de virusuri nu a mai putut supravieţui.
Această modalitate de abordare ar putea oferi noi potenţiale în terapia antivirală. O idee similară este deja folosită în agricultură, unde fermierii folosesc cereale nerecoltate pe post de momeală pentru a ademeni insectele dăunătoare. Deoarece insectele preferă gustul cerealelor momeală, nu se tratează cu pesticide întraga cultură, reducându-se astfel cantitatea de insecticide folosită.
Turner crede că asemenea şiretlicuri ar putea fi folosite împotriva unor virusuri ca HIV, subliniind faptul că virusul HIV recunoaşte celula T infectată prin moleculele CD4 de la suprafaţa acesteia, însă ulterior necesită pentru reproducere folosirea funcţiilor nucleare de la nivelul celulei. Terapiile anti-HIV folosite în prezent au ca scop menţinerea unor nivele crescute de celule T astfel încât sistemul imun să poată funcţiona la parametrii optimi, însă aceste tratamente sunt extrem de costisitoare. Turner sugerează că o opţiune mai ieftină ar putea fi dezvoltarea unor capcane celulare care au molecule CD4 la suprafaţă însă sunt lipsite de nucleu, hematiile putând reprezenta o posibilitate.
Aceste capcane se pot dezvolta în mod natural sau prin inginerie adăugând la nivelul celulelor anumite poziţii pentru legarea virusurilor, fapt care ar împiedica reproducerea acestora. Turner a demonstrat acest nou concept prin utilizarea unui virus nepatogen pentru om. Populaţiile de virusuri phi-6 au fost expuse unor condiţii de mediu diferite formate din mixturi de habitaturi care permit mai mult sau mai puţin dezvoltarea unei populaţii. Studiile au arătat că atunci când numărul de capcane a depăşit un anumit prag la nivelul mixturilor populaţia de virusuri nu a mai putut supravieţui.
Această modalitate de abordare ar putea oferi noi potenţiale în terapia antivirală. O idee similară este deja folosită în agricultură, unde fermierii folosesc cereale nerecoltate pe post de momeală pentru a ademeni insectele dăunătoare. Deoarece insectele preferă gustul cerealelor momeală, nu se tratează cu pesticide întraga cultură, reducându-se astfel cantitatea de insecticide folosită.
Turner crede că asemenea şiretlicuri ar putea fi folosite împotriva unor virusuri ca HIV, subliniind faptul că virusul HIV recunoaşte celula T infectată prin moleculele CD4 de la suprafaţa acesteia, însă ulterior necesită pentru reproducere folosirea funcţiilor nucleare de la nivelul celulei. Terapiile anti-HIV folosite în prezent au ca scop menţinerea unor nivele crescute de celule T astfel încât sistemul imun să poată funcţiona la parametrii optimi, însă aceste tratamente sunt extrem de costisitoare. Turner sugerează că o opţiune mai ieftină ar putea fi dezvoltarea unor capcane celulare care au molecule CD4 la suprafaţă însă sunt lipsite de nucleu, hematiile putând reprezenta o posibilitate.
