Deşi fumatul reprezintă o ameninţare la adresa
sănătăţii, acest viciu - sau să îi
spunem, mai neutru, obicei - se poate dovedi avantajos. Aceasta este părerea
psihologului Grzegorz Pochwatko, din cadrul Academiei de ªtiinţe a Poloniei. ''Mai
întâi, este vorba de o activitate ciclică, ce se desfăşoară într-un loc bine
delimitat, fumoarul. Probabilitatea de a întâlni, acolo, diverse persoane influente este mai ridicată
decât în alte părţi. Or, tocmai de aceste persoane poate depinde cariera
noastră'', explică el, citat de Katarzyna Pawlowska, semnatara articolului
publicat recent în cotidianul polonez Gazeta
Wyborcza şi preluat de săptămânalul francez Courrier International.
O întâlnire într-un fumoar este mai puţin oficială decât într-un birou şi se supune într-o mai mică măsură ritualului ierarhic în vigoare în întreprindere. ''Situaţia este încărcată de plăcere: este un moemnt de destindere, în care îţi poţi trage sufletul. Apoi, îţi dai seama că, la urma urmei, vorbim - cu toţii - mai mult sau mai puţin despre aceleaşi lucruri, căci preocupările noastre sunt foarte apropiate. Graţie acestui lucru, este mult mai uşor să faci întâlniri şi să legi relaţii'', adaugă psihologul.
Prin urmare, ţigara ne-ar facilita avansarea? ''Da, dar cu condiţia ca factorii de decizie (în acest sens) să fie şi ei fumători'', atenuează Grzegorz Pochwatko. Căci ne putem imagina şi o situaţie inversă, în care direcţiunea ar urî fumătorii. În acest din urmă caz, fiecare pauză de fumat ar fi - în mod inevitabil - resimţită ca o pierdere de timp, inutilă, chiar dacă, potrivit legii, avem dreptul să facem pauze în muncă.
Dar ce să facem atunci când şeful nostru ne promite o creştere salarială în cazul în care vom renunţa la fumat? ''Ar trebui să o facem pentru noi înşine, nu pentru un şef. ªi, uneori, acest gen de promisiuni poate ascunde comportamente discriminatorii. El se rezumă la aceasta: 'nu renunţi la fumat, atunci rişti să îţi pierzi locul de muncă'. Astfel formulat, acest târg poate avea un gust amar'', afirmă el. Această promisiune poate constitui, de asemenea, un fel de test de fidelitate faţă de întreprindere. Lună de lună, superiorul ierarhic observă reacţiile subordonaţilor săi, şi trage concluzii din acestea. ''După părerea sa, cel care a renunţat cu adevărat la fumat este un angajat care se identifică mai mult cu întreprinderea. El este mai atent la ceea ce i se spune şi îşi împărtăşeşte modul de gândire'', adaugă psihologul polonez. Astfel, fumătorii care nu au răspuns propunerii direcţiunii riscă, în final, să ajungă în categoria ''nesupuşilor'', care nu îşi ascultă superiorul. ''Chiar dacă, legal, nu pot exista consecinţe care să fie suportate de pe urma acestei 'nesupuneri', şeful nu o va uita, totuşi. ªi, în clipa în care va trebui să concedieze vreun salariat, îl va cruţa pe cel pe care el îl consideră simpatic.'' (Rompres)
O întâlnire într-un fumoar este mai puţin oficială decât într-un birou şi se supune într-o mai mică măsură ritualului ierarhic în vigoare în întreprindere. ''Situaţia este încărcată de plăcere: este un moemnt de destindere, în care îţi poţi trage sufletul. Apoi, îţi dai seama că, la urma urmei, vorbim - cu toţii - mai mult sau mai puţin despre aceleaşi lucruri, căci preocupările noastre sunt foarte apropiate. Graţie acestui lucru, este mult mai uşor să faci întâlniri şi să legi relaţii'', adaugă psihologul.
Prin urmare, ţigara ne-ar facilita avansarea? ''Da, dar cu condiţia ca factorii de decizie (în acest sens) să fie şi ei fumători'', atenuează Grzegorz Pochwatko. Căci ne putem imagina şi o situaţie inversă, în care direcţiunea ar urî fumătorii. În acest din urmă caz, fiecare pauză de fumat ar fi - în mod inevitabil - resimţită ca o pierdere de timp, inutilă, chiar dacă, potrivit legii, avem dreptul să facem pauze în muncă.
Dar ce să facem atunci când şeful nostru ne promite o creştere salarială în cazul în care vom renunţa la fumat? ''Ar trebui să o facem pentru noi înşine, nu pentru un şef. ªi, uneori, acest gen de promisiuni poate ascunde comportamente discriminatorii. El se rezumă la aceasta: 'nu renunţi la fumat, atunci rişti să îţi pierzi locul de muncă'. Astfel formulat, acest târg poate avea un gust amar'', afirmă el. Această promisiune poate constitui, de asemenea, un fel de test de fidelitate faţă de întreprindere. Lună de lună, superiorul ierarhic observă reacţiile subordonaţilor săi, şi trage concluzii din acestea. ''După părerea sa, cel care a renunţat cu adevărat la fumat este un angajat care se identifică mai mult cu întreprinderea. El este mai atent la ceea ce i se spune şi îşi împărtăşeşte modul de gândire'', adaugă psihologul polonez. Astfel, fumătorii care nu au răspuns propunerii direcţiunii riscă, în final, să ajungă în categoria ''nesupuşilor'', care nu îşi ascultă superiorul. ''Chiar dacă, legal, nu pot exista consecinţe care să fie suportate de pe urma acestei 'nesupuneri', şeful nu o va uita, totuşi. ªi, în clipa în care va trebui să concedieze vreun salariat, îl va cruţa pe cel pe care el îl consideră simpatic.'' (Rompres)
