O echipă de cercetători de la Institutul de
Genetică şi Biologie Celulară şi Moleculară de la Universitatea Louis Pasteur
din Strasbourg în colaborare cu oamenii de ştiinţă de la Universitatea din
Dallas şi Universitatea din Louvain au identificat de curând un regulator cheie
al fertilităţii masculine: proteina SHP. Până în prezent mutaţiile la nivelul
receptorului hormonului luteinizant au reprezentat singura explicaţie cunoscută
pentru precocitatea sexuală la băieţi.
SHP(small
heterodimer partner) aparţine familiei receptorilor nucleari ai căror
activitate poate fi modulată cu ajutorul liganzilor agonişti şi antagonişti.
Cercetătorii au pus în evidenţă implicaţia majoră a acestei proteine în controlul sintezei testosteronului precum şi în diferenţierea celulelor germinale la nivelul testiculelor şoriceilor. Articolul publicat în revista Genes & Development sugerează faptul că, căile de semnalizare controlate de SHP merită a fi explorate la bărbaţii cu tulburări de fertilitate.
Echipa de cercetare condusă de Johan Auwerx a decis studierea rolului acestei proteine identificate la Institutul de Genetică şi Biologie Celulară şi Moleculară ca fiind implicată în maturaţia sexuală a şoarecilor masculi pentru a dobândi o mai bună înţelegere asupra factorilor trigger de sinteză a testosteronului. În studiu au fost folosite două modele de şoareci: unul poseda proteina SHP iar celălalt nu. Rezultatele obţinute au fost uimitoare. ªoarecii care nu posedau proteina SHP au fost capabili să se reproducă cu o săptămână mai devreme decât şoarecii martori care nu posedau proteina. Aceasta reprezintă o diferenţă notabilă având în vedere faptul că şoarecii devin maturi din punct de vedere sexual la vârsta de 7-8 săptămâni. În plus, independent de o activitate sporită a glandei pituitare, şoarecii fără SHP produc prematur mai mult testosteron, ducând astfel la o maturare prematură a caracteristicilor sexuale primare. În acelaşi timp SHP controlează sincronizarea diferenţierii celulelor germinale prin inhibarea metabolismului acidului retinoic. Astfel în cazul pubertăţilor precoce care până în prezent nu au putut fi explicate ar putea fi posibilă existenţa unor mutaţii la nivelul SHP.
SHP poate fi o potenţială ţintă terapeutică datorită dezvoltării noilor liganzi sintetici, lucrarea de faţă deschizând astfel noi perspective de îmbunătăţire a producţiei de spermă la pacienţii suferind de tulburări de fertilitate.
Continuarea cercetărilor este vitală pentru înţelegerea în întregime a mecanismelor implicate în maturizarea sexuală a băieţilor. Cu toate acestea noile descoperiri subliniază faptul că pot fi identificaţi noi factori în controlul fertilitaţii masculine.
Sursa: www.labinfo.ro
Cercetătorii au pus în evidenţă implicaţia majoră a acestei proteine în controlul sintezei testosteronului precum şi în diferenţierea celulelor germinale la nivelul testiculelor şoriceilor. Articolul publicat în revista Genes & Development sugerează faptul că, căile de semnalizare controlate de SHP merită a fi explorate la bărbaţii cu tulburări de fertilitate.
Echipa de cercetare condusă de Johan Auwerx a decis studierea rolului acestei proteine identificate la Institutul de Genetică şi Biologie Celulară şi Moleculară ca fiind implicată în maturaţia sexuală a şoarecilor masculi pentru a dobândi o mai bună înţelegere asupra factorilor trigger de sinteză a testosteronului. În studiu au fost folosite două modele de şoareci: unul poseda proteina SHP iar celălalt nu. Rezultatele obţinute au fost uimitoare. ªoarecii care nu posedau proteina SHP au fost capabili să se reproducă cu o săptămână mai devreme decât şoarecii martori care nu posedau proteina. Aceasta reprezintă o diferenţă notabilă având în vedere faptul că şoarecii devin maturi din punct de vedere sexual la vârsta de 7-8 săptămâni. În plus, independent de o activitate sporită a glandei pituitare, şoarecii fără SHP produc prematur mai mult testosteron, ducând astfel la o maturare prematură a caracteristicilor sexuale primare. În acelaşi timp SHP controlează sincronizarea diferenţierii celulelor germinale prin inhibarea metabolismului acidului retinoic. Astfel în cazul pubertăţilor precoce care până în prezent nu au putut fi explicate ar putea fi posibilă existenţa unor mutaţii la nivelul SHP.
SHP poate fi o potenţială ţintă terapeutică datorită dezvoltării noilor liganzi sintetici, lucrarea de faţă deschizând astfel noi perspective de îmbunătăţire a producţiei de spermă la pacienţii suferind de tulburări de fertilitate.
Continuarea cercetărilor este vitală pentru înţelegerea în întregime a mecanismelor implicate în maturizarea sexuală a băieţilor. Cu toate acestea noile descoperiri subliniază faptul că pot fi identificaţi noi factori în controlul fertilitaţii masculine.
Sursa: www.labinfo.ro
