Dintre cei 41 de nou-născuţi la care s-a efectuat examinarea de RMN de înaltă calitate, 11 au primit tratament cu dexametazonă la vârsta de 28 de zile pe o perioadă medie de 6,8 de zile, într-o doză cumulativă medie de 2,8mg/kg. La ceilalţi 30 de copii nu s-a administrat dexametazonă.
După ajustarea rezultatelor în funcţie de vârsta calculată de la ultima menstruaţie a mamei, cercetătorii au observat un volum total al ţesutului cerebral mai mic cu 10,2% la nou-născuţii trataţi cu dexametazonă.
De asemenea a fost mai scăzut şi volumul ţesutului cortical (cu 8,7%), iar examinarea regională a creierului a relevat un cerebel cu 20,6% mai mic şi o susbtanţă cenuşie subcorticală în cantitate cu 19,9% mai redusă la copiii care au fost trataţi cu dexametazonă faţă de cei la care nu s-a administrat acest medicament.
Aceste modificări asociate cu dexametazonă au rămas semnificative şi după efectuarea analizelor statistice de regresie pentru a ajusta datele în funcţie de greutatea la naştere şi de incidenţa displaziei bronhopulonare.
„În ciuda eforturilor noastre, nu am reuşit să dovedim alte cauze patologice ale diferenţei observate, dar pentru confirmarea rezultatelor trebuie efectuat un studiu randomizat cu urmărirea consecinţelor neurosenzoriale”, a subliniat dr. Parikh.
Până ce rezultatele trialului respectiv devin disponibile, dr. Parikh recomandă urmărirea ultimelor indicaţii ale Academiei Americane de Pediatrie pentru a decide în ceea ce priveşte managementul nou-născuţilor cu greutatea foarte mică la naştere şi cu displazie bronhopulmonară.
Pediatrics 2007;119:265-272.