Într-un model murin al cancerului de sân, un
vaccin conţinând peptide previne formarea tumorilor mamare, relatează
cercetători americani în numărul din 1 februarie al revistei Cancer Research. Vaccinul a încetinit
sau chiar a oprit progresia tumorală în cazul în care a fost administrat după ce cancerul a ajuns într-un stadiu
mai avansat.
Experimentele anterioare cu peptide derivate din antigeni tumorali au
sugerat că acestea pot fi folosite în tratamentul tumorilor maligne obişnuite,
notează dr. Esteban Celis şi colegii de la University
of South Florida din Tampa. Progresle din domeniu au fost împiedicate însă
de faptul că până acum s-au folosit modele artificiale, de exemplu linii
celulare tumorale transplantate şi proteine străine pentru generarea
peptidelor.
Autorii sugerează că odată ce au devenit disponibile modele de cancer mult mai „fiziologice”, aceste progrese se vor accelera. În studiul lor, cercetătorii au folosit femele de şoareci transgenici BALB/neuT, purtătoare ale oncogenei de şobolan HER-2/neu activate. Aceste animale dezvoltă multiple tumori spontane la vârsta de 15-20 de săptămâni.
Pentru a investiga efectul vaccinului, oamenii de ştiinţă au generat din antigenul HER-2/neu multiple peptide sintetice corespunzătoare unui epitop de limfocit T citotoxic. Peptidul „p66” a fost identificat ca fiind cel mai eficient în atragerea limfocitelor T citotoxice tumor-reactive la animalele de control.
La şoarecii BALB/neuT, administrarea de p66 împreună cu agentul imunostimulator CpG a indus activitate antitumorală. Totuşi, pentru asigurarea unei protecţii prelungite a fost necesară eliminarea celulelor T CD4/CD25+ sau repetarea multiplă a vaccinării cu cantităţi mari de substanţă activă. Când s-a administrat tratament cu anticorpi monoclonali anti-CD25, vaccinarea a crescut răspunsul antitumoral de cinci ori.
S-a observat o protecţie semnificativă când animalele au fost vaccinate cu p66+CpG şi ulterior au fost inoculate cu celule cultivate, izolate iniţial de la şoareci BALB/neuT. Totuşi, răspunsul limfocitelor T citotoxice tumor-reactive a fost mai crescut în cazul în care şoarecii au fost pretrataţi cu anticorpi monoclonali anti-CD25. La sfârşitul experimentelor (în ziua 125), trei din cei cinci şoareci trataţi conform acestei scheme nu au prezentat tumori.
Când celulele canceroase au fost implantate înaintea vaccinării, creşterea tumorală a fost încetinită, dar nu şi oprită. Dacă s-a aplicat şi „premedicaţia” anti-CD25, progresia tumorală s-a oprit în totalitate. Animalele care au primit încă două vaccinări au supravieţuit.
Nu în ultimul rând, cercetătorii au observat că tratamentul are şi un efect profilactic împotriva tumorilor mamare spontane.
Pe baza acestor experimente, vaccinurile anticancer trebuie folosite în mod preferenţial pentru profilaxie sau în condiţii în care boala este relativ redusă – cu ajutorul diagnosticării precoce, al intervenţiei chirurgicale, al radio- sau chimioterapiei, au concluzionat autorii.
Cancer Res 2007;67:1326-1334.
Autorii sugerează că odată ce au devenit disponibile modele de cancer mult mai „fiziologice”, aceste progrese se vor accelera. În studiul lor, cercetătorii au folosit femele de şoareci transgenici BALB/neuT, purtătoare ale oncogenei de şobolan HER-2/neu activate. Aceste animale dezvoltă multiple tumori spontane la vârsta de 15-20 de săptămâni.
Pentru a investiga efectul vaccinului, oamenii de ştiinţă au generat din antigenul HER-2/neu multiple peptide sintetice corespunzătoare unui epitop de limfocit T citotoxic. Peptidul „p66” a fost identificat ca fiind cel mai eficient în atragerea limfocitelor T citotoxice tumor-reactive la animalele de control.
La şoarecii BALB/neuT, administrarea de p66 împreună cu agentul imunostimulator CpG a indus activitate antitumorală. Totuşi, pentru asigurarea unei protecţii prelungite a fost necesară eliminarea celulelor T CD4/CD25+ sau repetarea multiplă a vaccinării cu cantităţi mari de substanţă activă. Când s-a administrat tratament cu anticorpi monoclonali anti-CD25, vaccinarea a crescut răspunsul antitumoral de cinci ori.
S-a observat o protecţie semnificativă când animalele au fost vaccinate cu p66+CpG şi ulterior au fost inoculate cu celule cultivate, izolate iniţial de la şoareci BALB/neuT. Totuşi, răspunsul limfocitelor T citotoxice tumor-reactive a fost mai crescut în cazul în care şoarecii au fost pretrataţi cu anticorpi monoclonali anti-CD25. La sfârşitul experimentelor (în ziua 125), trei din cei cinci şoareci trataţi conform acestei scheme nu au prezentat tumori.
Când celulele canceroase au fost implantate înaintea vaccinării, creşterea tumorală a fost încetinită, dar nu şi oprită. Dacă s-a aplicat şi „premedicaţia” anti-CD25, progresia tumorală s-a oprit în totalitate. Animalele care au primit încă două vaccinări au supravieţuit.
Nu în ultimul rând, cercetătorii au observat că tratamentul are şi un efect profilactic împotriva tumorilor mamare spontane.
Pe baza acestor experimente, vaccinurile anticancer trebuie folosite în mod preferenţial pentru profilaxie sau în condiţii în care boala este relativ redusă – cu ajutorul diagnosticării precoce, al intervenţiei chirurgicale, al radio- sau chimioterapiei, au concluzionat autorii.
Cancer Res 2007;67:1326-1334.
